Asculta acest articolÎncă nu s-a uscat cerneala pe jurământul depus de primul ministru și iată că i se cere demisia. Nemulțumite de pensii, cadrele militare în rezervă au ieșit să protesteze în stradă. Faptul că nu s-au arătat deloc nemulțumiți în timpul guvernului Ponta, naște anumite semne de întrebare. Să fie trimiși în stradă în mod intenționat de cineva?
Pe cine reprezintă cei care au ieșit ieri în stradă? În 1989 acești pensionari erau militari activi. Au participat la revoluție. Din armele lor au pornit gloanțe aiurea. Unele au nimerit în plin. Este adevărat că s-au împușcat și între ei. Din eroare. În haosul generalizat, o fi existat undeva o minte ageră care a înțeles ce foloase se pot trage de pe urma bramburelii.
În același timp, cei care au ieșit în stradă acum au fost primiți cu urale de populația care striga “Armata e cu noi!, Armata e cu noi!”. Cu cine altcineva să fie, dacă nu cu poporul?
Dar acum, în rezervă fiind, cu cine sunt foștii militari? Sunt ei o masă de manevră? Fără grupuri sociale care să iasă în stradă la un semnal nu se poate face politică în România. Se vorbește că protestele de după incendiul de la Colectiv au fost puse la cale de oameni anume pregătiți. Scopul era evident: forțarea demisiei lui Victor Ponta. A spus-o chiar fostul premier. A explicat că și-a dat demisia pentru că nu avea niciun rost să prelungească un război din care nu avea cum ieși învingător. De unde știa Victor Ponta? Nu trebuie să-i spună nimeni, nu avea nevoie de niciun serviciu special. Exact la fel procedase și partidul său atunci când a scos în stradă mii de oameni care cereau demisia lui Emil Boc. Recursul la aceeași metodă este calea cea mai simplă care duce la căderea unui guvern.
Problema este de data aceasta alta. Președintele PSD nu dorește căderea guvernului Cioloș. Liviu Dragnea a ales o cale de mijloc. Preferă compromisul în locul acțiunilor ferme ale unui partid de opoziție. Intențiile lui Dragnea nu coincid cu cele ale lui Victor Ponta. De aici nu poate rezulta decât o ruptură definitivă între cei doi. Și implicit o ruptură în PSD.
Guvernul Cioloș, abia instalat, are capacitatea să reziste la protestele de stradă. Mai ales când la aceste proteste nu participă tinerii. În schimb, atunci când într-un partid apar două aripi, rezultatul nu poate fi decât unul singur, spargerea unității partidului.
PSD este singurul partid în care nu a apărut o fractură după pierderea alegerilor prezidențiale. În 2004, după ce Adrian Năstase a pierdut alegerile, a apărut grupul lui Gabriel Oprea, transformat mai târziu în UNPR. Dar PSD a rămas același partid greoi, cu puternice structuri teritoriale, dar nereformate. În cazul în care Victor Ponta va pune pe picioare o nouă construcție politică, noul partid va fi mai reformist, mai european? Dacă va reuși acest lucru, ar rezulta că atâta vreme cât a fost liderul PSD, în realitate el a rămas prizonierul baronilor locali.
Dacă se confirmă că Ponta și Tăriceanu pun bazele unei noi alianțe, rolul acesteia în alegerile locale ar fi să împiedice victoria candidaților PSD. Pasul următor ar fi intrarea în Parlament cu un scor care să le permită să aibă un cuvânt de spus la formarea majorității parlamentare care să susțină un guvern reformist. Oare gândește atât de departe Victor Ponta sau nu vrea altceva decât să se răzbune pe oamenii care l-au părăsit trecând în tabăra lui Liviu Dragnea? Se va afla cât mai curând în ce direcție se îndreaptă PSD.
