Asculta acest articol[singlepic id=3618 w=320 h=240 float=]
Vestea acordarii Premiului Nobel pentru Literatura primit de scriitoarea germana de origine romana, Herta Müller, a inconjurat globul. Agentiile de presa au acordat evenimentului in sine spatii largi, pe masura celei mai valoroase destinatii care se acorda pe mapamond la un moment dat in domeniul artei, stiintei sau pacii. Autoarea ravnitului trofeu de catre orice mare scriitor s-a nascut intr-un satuc din judetul Timis, in 1953, la Nitchindorf, format in mare majoritate de locuitori svabi, avand ca invatatori sau colegi pe romanii Eugenia Marta sau Eugenia Dragan. De la ele a deprins graiul si obiceiurile romanesti si, scriind prima sa proza. De altfel, asa am cunoscut-o in anii 1970-1975 in Clujul literar, unde venea din cand in cand, cu scriitori banateni la intalnirile Cenaclului Echinox.
Un Nobel fara tara
… este titlul unei editii a “Adevarului”, din 10 octombrie. Care reproduce, printre altele, un interviu al jurnalistei Marika Griehsel, din care rezulta destinul tragic al unei mari scriitoare. Da de inteles acolo despre durerea provocata ca nu apartine niciunui loc si ca a fost respinsa de toata lumea.
Inainte sa emigreze in Germania, Herta Müller era vanata in Romania de Securitate. Nu era vazuta bine de svabii din Banat. Acestia n-au putut s-o ierte pentru ca scrisese despre legaturile comunitatii cu hitlerismul. In Germania, unde a emigrat in 1987, era perceputa ca romanca. Müller sustine ca nu este iubita nici acum in Romania pentru criticile aduse de-a lungul anilor. Sustine ca este invitata rar in Romania pentru ca nici azi, dupa caderea comunismului, democratia de aici este inca departe de cerintele unei democratii la standarde europene.
Nu Academia suedeza e de vina ca nu avem Premii Nobel
Nici nu s-a uscat cerneala de pe hartie si, ca de obicei, carcotasii romanasi musai sa bagatelizeze orice: cum ca autoarea a scris numai in germana, cand ea a scris si in limba romana, a carei cetatenie o are, alaturi de cea germana. Meteahna veche la balcanicii nostri semidocti, a caror cultura nu merge de spritul de vin. N-avem Premii Nobel si pentru ca regimurile stupide, totalitaristice din trecut, nu au recunoscut valorile intelectuale. In repetate randuri, Academia Regala din Stockholm a trimis autoritatilor analfabete de pe malurile Dambovitei date despre scriitori precum Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu. Fara ecou! Un alt motiv pentru care Premiul Nobel ii ocoleste pe romani este politica panglicaristica de ieri si de azi.
Aceea de a ignora valorile nationale. Ambasadele noastre se ocupa de orice numai de promovarea spiritului romanesc peste hotare, nu!
si, ultima, si poate cea mai mare amaraciune este ca limba romana nu este limba universala. Herta Müller a demonstrat-o: a scris in germana. Recunoaste superioritatea unor Eminescu, Blaga, Rebreanu, Camil Petrescu asupra sa, dar la Curtile europene nu se vorbeste romaneste.
Fii primul care comentează