Asculta acest articolGanduri lungi ca o ninsoare
Sunt foarte nedumerit cum i-a putut scapa criticului Alex Stefanescu scena de dragoste dintre cei doi. E drept, Buzura, acest maestru al nuantelor fine, greu de sesizat de catre amatorii de senzatii tari, servite pe tava, nu se dezminte: “N-ai observat ca sunt aproape mort?”, i-am soptit stapanit de o furie imposibil de retinut, la care ea a izbucnit intr-un ras nervos: “Si eu cum sa-ti demonstrez ca nu esti sau macar ca sunt vie?”. “Atunci inchide ochii, am rugat-o penibil, cuprins de un sentiment amestecat, in care intra nevoia de a ma ruga, de a-i cere iertare, de a ma bucura si de a dori sa sar cumva peste ceea ce avea sa urmeze in zilele urmatoare. Ea mi-a soptit ceva, dar n-am mai auzit-o, ma lasasem doborat de o bucurie si o liniste fara margini, incat, pentru o fractiune de secunda, mi-am spus derutat: Doamne, asta e moartea! Dar n-a fost decat intr-un sens pe care mi l-am dorit. Odata ce am inchis ochii si m-am lasat in voia simturilor, mi-au disparut pur si simplu cuvintele. As fi dorit sa-i vorbesc pentru ca fericirii care ma coplesise i se adaugau, pe rand, alte trairi. Ma simteam ticalos, inundat de o o bucurie fara margini, odios, mincinos, penibil, nemuritor si iarasi ticalos”. Cam asta a fost secventa. Dupa parerea mea, una dintre cele mai reusite descrieri ale unei scene de dragoste din literatura romana.
*****
Si, pana la urma, este vorba de un act sexual petrecut intre cei doi, chiar daca intre Mara si Robert exista o sumedenie de nepotriviri. Daca Alex :tefanescu n-a fost suficient de atent atunci cand a lecturat volumul lui Buzura si, ca atare, isi face probleme in legatura cu relatia dintre cei doi (sexuala, evident), Mara vine in dimineata zilei urmatoare sa risipeasca orice unda de indoiala asupra faptului consumat: “Mosule, simt ca ai ceva, ca totusi ceva nu este in regula. La inceput m-am gandit ca e bine sa nu te las singur, sa te certi si sa te impaci, dar mi-am dat seama ca la tine durerile si nelinistile sunt catastrofale. De fiecare data, dupa fiecare femeie cu care te-ai culcat, ai procedat la fel, ai avut, adica, atat de tampite remuscari? Sau, sa fi fost eu atat de deosebita? Decat sa te stiu atat de trist, mai bine n-o mai facem si gata!”. Alte dovezi in “probarea” acestui caz, nu cred ca mai trebuie. Concluzia mea este ca Alex :tefanescu n-a citit cu atentia cuvenita acest volum. Si daca n-a facut-o, normal ar fi fost sa nu-l nici comenteze.
Fii primul care comentează