Asculta acest articol
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la data de 13 aprilie 1862, Guvernul Barbu Catargiu adoptă legea presei. Legea prevede pentru prima dată în Romania garantarea drepturilor de autor atat în timpul vieţii autorului, cât şi prin succesiune pe o periodă de 10 ani de la moartea autorului.
Totodată legea asigura în condiţii de reciprocitate, protecţia drepturilor de autor ale strainilor, sub rezerva faptului că aceste drepturi trebuia să fie protejate şi în ţara de origine.
Cu toate acestea, legea a fost una controversată, deoarece alături de protecţia drepturilor de autor, instituia şi poliţia presei, precum şi o îngradire extinsă a libertăţii presei. Practic, era interzisă orice formă de critică la adresa Domnitorului, Guvernului, sau a altor instituţii ale statului.
Prin această lege, sintagma “presa: a IV-a putere în stat” devenea în mod efectiv, nudă de conţinut şi se făcea primul pas spre un regim autoritar, spre despotism. Cum era de aşteptat, legea presei din 1862 a stârnit reacţii adverse din partea intelectualilor vremii precum: C.A. Rosseti, I.C. Brătianu, Ion Ghica sau I. Cantacuzino, ce au declanşat o serie de evenimente care au dus în timp la formarea “monstruoasei coaliţii” şI mai târziu la abdicarea lui Al. I. Cuza.
Dupa 155 de ani, presa în secolul internetului.
Astăzi, după 155 de ani, atât drepturile de autor, cât şi libertatea presei, sunt protejate însă presa se confrontă cu noi provocări. Odată cu apariţia Internetului, şi mai ales a Pactului Internaţional de Neutralitate a Internetului care garanteaza libertatea transmiterii oricăror informaţii prin internet, actul de informare devine extreme de facil, fapt dovedit de multitudinea de canale de presă care s-au dezvoltat în ultimii ani, exclusiv în mediul online.
Deşii extreme de important în garantarea liberei circulaţii a informaţiei, “Pactul Internaţional de Neutralitate a Internetului” permite publicarea de informaţii false, fără a atrage vreo forma de responsabilitate a celor care emit astfel de articole.
Fenomenul “Fake News” (Știri False), începe în al II-a deceniu al secolului 21 să aibă consecinţe din ce în ce mai îngrijorătoare, precum “Lupta împotriva vaccinarii” care a dus la reapariţia recentă a unor boli considerate înfrâte de medicina modernă, sau chiar Brexit.
Cert este faptul că fenomenul ştirilor false a generat discuţii aprinse în cadrul summit-ului Forumului Economic Mondial de la începutul acestui an, şi chiar reacţii ferme din partea Tarilor Nordice, care au început demersurile pentru introducerea în învăţamântul liceal a unor cursuri despre metode de identificare a ştirilor false, şi verificare a veridicităţii informatiilor.
România este şi ea vulnerabilă, însă până în acest moment, autorităţile române nu s-au arătat pregătite să abordeze această problemă.
Cu siguranţă, aceia cu un puternic spirit civic dintre dumneavoastră, se întreabă: “Totuşi, ce putem face?”. Un prim răspuns este acela că susţinerea financiară este principalul factor care motivează un jurnalist să-şi menţină standardele.
Cumpăraţi deci, presa în care aveţi încredere, sau chiar mai mult, atunci când se potrivesc nevoilor dumneavoastră, cumpăraţi produsele şi serviciile promovate de către presa în care aveţi încredere. Cel mai puternic vot este votul leului din buzunarul dumneavoastră.
Fii primul care comentează