Asculta acest articolDin 1989 România nu a fost atât de prezentă în mass media internaţională ca în această vară. Suspendarea preşedintelui ne-a adus o notorietate nedorită. Scorul indecis din cauza regulamentului, agăţarea de putere a lui Traian Băsescu, brambureala guvernului, neprofesionalismul judecătorilor de la Curtea Constituţională, transformă România în calul de bătaie al politicii transnaţionale.
Totul porneşte de la cifre. Nu ştim câţi suntem. Administraţiile locale îşi arată ineficienţa. Cu voie sau fără voie, ani de zile s-a jonglat cu numărul de alegători. Fiecare judeţ a dorit să fie mai mare. Bugetul se împarte după criteriul numărului de suflete. Numărul parlamentarilor şi al consilierilor locali se calculează în funcţie de numărul alegătorilor. De aici provine nevoia de a umfla cifrele. Au fost avantaje chiar şi în cazul fondurilor europene, România trecând a şaptea ţară ca mărime din UE.
România a vrut să pară campioană şi la numărul de români care lucrează în străinătate. Dar iată că nici numărul acestora nu-l ştim. Nu este clar nici dacă ei trebuie înscrişi pe listele electorale permanente. Cineva se întreba dacă ei plătesc impozite în România. În orice caz, regula este ca din listele electorale permanente să nu facă parte cetăţenii care lipsesc mai mult de 12 luni din ţară. Unde şi cine să ţină aceste evidenţe? Dacă ar fi fost ordine la evidenţa populaţiei situaţia ar fi fost mai uşor de clarificat.
Într-un fel sau altul, fiecare parte are de câştigat pe seama haosului statistic. Traian Băsescu poate pretinde că 12 milioane de alegători nu s-au prezentat la referendum. Ponta şi Antonescu pot avansa cifra de 7,4 milioane de voturi contra lui Băsescu.
Interesant este că nici Băsescu nu poate demonstra că sunt 18.3 milioane de cetăţeni cu drept de vot, nici Guvernul USL că numărul alegătorilor este de 16.5 milioane. Oare pe emisarul american l-au interesat cifrele? Am avut parte de o mică dramoletă şi de această dată. Preşedintele suspendat l-a primit pe trimisul lui Hillary Clinton într-un fel de bucătărie sărăcăcioasă, pentru a contrasta cu luxul de la Cotroceni. Un gest simbolic ieftin.
A doua zi după controlul american evenimentele s-au precipitat. Judecătorii Curţii s-au întrunit, cu intenţia de a tranşa situaţia. Balanţa înclină înspre Traian Băsescu. Au intrat în acţiune judecători şi procurori. Sunt cercetaţi cetăţeni care au fost la vot. Încurajaţi de aparentul sprijin extern, se caută motive pentru invalidarea referendumului.
Preşedintele nu dă semne că s-ar jena de voturile împotrivă. Este decis să-şi reia activitatea. Acum pare mai aproape de atingerea ţintei decât era săptămâna trecută. Ce se va întâmpla după revenirea lui? Disputele vor fi desigur mai încinse, cu atât mai mult cu cât se apropie cu paşi repezi campania electorală pentru parlamentare. Reinstalarea preşedintelui măreşte considerabil şansele opoziţiei.
PDL, probabil sub o nouă siglă, fără povara uninominalului pur, având în faţă un guvern destul de vlăguit, poate spera la un procent substanţial mai consistent decât a obţinut la localele din iunie. Indiferent de decizia Curţii, referendumul se va dovedi folositor pentru PDL, deşi a jucat un rol secundar. USL va ieşi din această poveste destul de şifonat, iar Traian Băsescu, umilit de voturile a peste 7 milioane de alegători, poate fi declarat învingător.
