Asculta acest articolBăncile au ţesut o industrie criminală, iar crimele lor rămân nepedepsite, scrie Charles Ferguson, Director of the Wall Street documentary “Inside Job”, în Huffingtonpost.com, preluat de financiarul.ro.
În primul rând Barclay’s a manipulat Libor, principala rată a dobânzii pe care se bazează majoritatea ratelor dobânzii şi a tranzacţiilor financiare, încă din 2005. Mai mult, agenţii de la Barclay’s au conspirat cu agenţi de la multe alte bănci pentru a-i asista tot în manipularea Libor, astfel încât să poată câştiga cu toţii din pariurile făcute.
În al doilea rând, JP Morgan Chase are o lună foarte bună. Rapoarte recente arată cum rezistă citaţiilor federale legate de fixarea preţului în Statele Unite pe pieţele electricităţii. Este de asemenea acuzată (printre alţii de către foşti angajaţi), de umflarea deliberată a performanţelor fondurilor de investiţii pentru a obţine alte contracte.
Şi în final, JP Morgan’s a eşuat în afacerea “London whale” , care îi costă acum 5 miliarde de dolari şi este investigată pentru a dermina dacă pierderea a fost inţial ascunsă de către stat şi public.
În al treilea rând, HSBC plăteşte o amendă pentru că a primit sute de milioane, poate chiar miliarde de dolari spălaţi de la state necinstite şi firme sancţionate, unele sume fiind legate de activităţi teroriste şi de eforturile nucleare ale Iranului.
Dar HSBC este numai una dintre cel puţin 12 bănci despre care se ştie că au tolerat şi în unele cazuri chiar au curtat agresiv spălarea de bani de către state corupte, organizaţii teroriste, dictatori şi carteluri importante de droguri în ultimii 10 ani.
Barclay’s, Lloyds, Credit Suisse, şi Wachovia (în prezent parte a Wells Fargo) sunt şi ele cunoscute pentru practici asemănătoare. Mai multe dintre acestea au creat manuale speciale despre cum să evite supravegherea, divizii speciale pentru spălarea de bani şi i-au reprimat în mod activ pe cei care vroiau să facă publice activităţile cartelurilor de droguri.
În al patrulea rând, un nou proces privat citează documente care indică că Morgan Stanley a făcut presiuni cu succes asupra agenţiilor de rating pentru a umfla calificativele obligaţiunilor ipotecare emise de către aceasta în timpul boom-ului imobiliar.
În al cincilea rând, Visa and Mastercard tocmai au fost de acord să plătească 7 miliarde de dolari pentru a rezolva în privat un caz de anitrust intentat de mii de comercianţi, care susţin că cele două au colaborat pentru a stabili taxele şi termenii de servicii.
Doar o altă lună în serviciile financiare. Este neobişnuită? Nicidecum. Dacă ne întoarcem puţin înapoi, descoperim UBS, HSBC, Julius Baer, şi alte bănci au marketat evaziunea fiscală în mod activ pentru cetăţeni bogaţi din Statele Unite şi Europa.
Directorii executivi de la câteva bănci, printre care şi JP Morgan Chase şi UBS suspectează că Bernard Madoff derulează o schemă Ponzi, dar au decis să câştige bani pe seama asta, mai degrabă decât să-l denunţe.
Şi avem desigur şi criza financiară cu tot ce a condus la apariţia ei.
Deţin în prezent dovezi copleşitoare de fraudă masivă cu titlurile de valoare, fraudă contabilă, mărturie mincinoasă şi încălcări penele ale legii Sarbanes-Oxley de către creditorii ipotecari, băncile de investiţii şi asiguratorii de credit (printre care directori executivi ai Countrywide, Citigroup, Morgan Stanley, Goldman Sachs, Bear Stearns, AIG şi Lehman Brothers) în timpul boom-ului imobiliar care a cauzat criza.
Dacă ne întorcem în anii ’90 rememorăm frauda masivă cu acţiunile Internet şi cum o serie de bănci, printre care Merrill Lynch şi Citigroup au ajutat Enron în comiterea fraudelor sale.
Aşa că ce se întâmplă în iulie 2012 nu este deloc anormal. Motivul este foarte simplu.
În utimele două decenii, industria serviciilor financiare a devenit lipsită de etică şi presărată de acţiuni criminale, cu o toleranţă sporită faţă de fraudă care în unele cazuri este chiar încurajată de către managementul superior. Dar cum s-a întâmplat?
Lipsa controlului guvernului a ajutat, desigur. Dar altceva a fost mult mai important. Este singurul factor deosebit de important care uneşte toate episoadele citate mai sus, chiar şi cele din luna curentă.
Acesta este numărul total al urmăririlor penale ale marilor firme şi ale directorilor executivi ca rezultat al tuturor acestor încălcări ale legii. Care este acest număr? Zero. Efectiv zero. Iar statul american nu are nici o intenţie de a-l modifica.
Fii primul care comentează