Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Puţini şi-ar fi putut imagina că într-un oraş condus de un fost prim ministru, un politician cu o bună imagine la nivelul întregii ţări monumentul unui martir va fi dărâmat de un buldozer.
Imaginea lui Iuliu Maniu, ucis în închisoarea de la Sighet, culcată la pământ, cu capul pe gunoaie, îl va însoţi pe Emil Boc pe întreaga perioadă a activităţii sale de politician.
Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat într-o localitate cu un primar maghiar dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva.
Sau dacă în loc de martirul Iuliu Maniu ar fi fost monumentul unui evreu. Imaginea ar fi făcut înconjurul pământului.
Se încearcă acreditarea ideii că a fost vorba despre o neglijenţă a unei firme de construcţii care a deschis un şantier pentru aşa zisele modernizări ale oraşelor noastre în care obiectivul central este construirea unor piste pentru biciclişti.
În numele aşa zisei lupte împotriva poluării milioane, sute de milioane de euro din bani europeni sunt destinaţi acelor piste pentru biciclete. Acestea să fie marile investiţii despre care premierul Nicolae Ciucă vorbeşte. “Investiţii, investiţii, investiţii”. Adică “Biciclete, trotinete, biciclete”.
Trecând peste această păcăleală cu modernizarea în care se toacă miliardele din fondurile europene pe nimicuri, să vedem care este rolul unui primar nu doar ca responsabil cu betonarea drumurilor şi trotuarelor, ci şi cu ceea ce într-un cuvânt se cheamă cultură?
Cultul eroilor oare nu intră tot în responsabilitatea primarului? Cum Emil Boc este membrul unui partid istoric, se presupune că are o oarecare aplecare spre trecut, spre valorile istorice? Comuniştii nu au făcut diferenţe între ţărăniştii lui Maniu şi liberalii lui Brătianu. Mormintele comune de la Sighet i-au unit în eternitate nu doar pe ţărănişti şi liberali, ci şi pe social-democraţii lui Titel Petrescu.
Barbaria de la Cluj cu greu poate fi depăşită. Iuliu Maniu, smuls de pe piedestal, trântit la pământ, acoperit cu o cârpă, cu capul pe nişte gunoaie, nu este doar cartea de vizită a lui Emil Boc.
Este o pată neagră, de neşters, aşezată pe obrazul fruntaşilor liberali din Transilvania. Nu a fost profanat doar un monument de bronz, ci însăşi istoria Transilvaniei.
Când nişte adolescenţi stropesc o statuie, ba chiar şi nişte cruci din cimitire, sar ziarele, televiziunile, reţelele de socializare iau foc. În schimb după punerea la pământ a unui simbol al luptei pentru unire, s-a aşternut o suspectă tăcere.
Nu mai contează istoria? Nu se mai poartă simbolurile? În 30 de ani de democraţie românii s-au îndepărtat de valorile trecutului. Dacă era dărâmată statuia lui Brătianu reacţiile autorităţilor ar fi fost la fel de anemice.
PNL a reuşit să supravieţuiască după reintrarea în legalitate după căderea regimului comunist. PNŢCD după ce timp de patru ani a fost “principalul partid de guvernământ”, adoptând o strategie greşită nu a reuşit să treacă pragul electoral la alegerile parlamentare din anul 2000.
Mergând în primul tur la prezidenţiale fiecare cu un candidat propriu, PNL cu Theodor Stolojan, iar PNŢCD cu Mugur Isărescu, i-au facilitat lui Corneliu Vadim Tudor intrarea în turul doi. Astfel a fost votat “cel mai mic rău”. Adică Ion Iliescu.
La viitoarele alegeri, din 2024, se poate repeta acelaşi scenariu. Se poate spune că atunci a fost momentul disipării dreptei politice. Traian Băsescu a speculat criza dreptei şi a translatat PD-ul de la Partidul Socialiştilor Europeni la Partidul Popular European.
Să nu se fi abătut asupra democraţilor lui Petre Roman şi Traian Băsescu şi starea de spirit specifică partidelor istorice? Nefericita întâmplare de la Cluj, dărâmarea barbară a unui monument de artă, înjosirea unui simbol naţional, se poate constitui într-un moment de reflexie asupra direcţiei în care se îndreaptă nu doar o populaţie derutată, ci însăşi ideea de românism.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns