Asculta acest articolPartidele și-au adus aminte că exact peste un an vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European. După câteva luni vor urma cele prezidențiale. De pregătirile din această perioadă vor depinde rezultatele.
Pregătiri fac nu numai partidele, ci și politicienii. Unora a început să le placă statutul de europarlamentar. Salariu bun, în euro, privilegii, un statut social deosebit. Cum să nu se gândească la reînnoirea mandatelor? Câțiva dintre ei nu se vor mai regăsi pe liste.
De exemplu soția lui Victor Ponta. Probabil nici soția lui Crin Antonescu. Schimbarea liderilor PSD și PNL conduce la modificarea listelor.
Există și formațiuni care foarte probabil nu vor reuși să treacă pragul electoral. Trecerea europarlamentarului Siegfried Mureșan de la PMP la PNL este un semnal cât se poate de clar pentru Traian Băsescu și partidul său că se află la limita pragului.
Mureșan a fost vedeta PMP. Traian Băsescu l-a propus în două rânduri pentru funcția de premier, după plecarea lui Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Are o poziție bună la Bruxelles, fiind raportorul comisiei buget-finanțe a Parlamentului.
Cum era de așteptat, PMP îi cere demisia, dar cu siguranță Mureșan nu se va conforma. Nu este singurul care părăsește corabia fostului căpitan de cursă lungă. Câțiva senatori și deputați sunt pe picior de plecare spre PNL și PSD, iar conducerea tineretului PMP a trecut în grup la PSD.
Partidul care pare să ia în serios pregătirile pentru alegerile de anul viitor este PNL. Marea problemă nu o cosntituie PSD, ci partidele de dreapta care îi fac o serioasă concurență. USR s-a dovedit o formațiune care nu și-a înțeles foarte bine rolul pe care îl putea juca. S-a limitat la proteste de stradă și la un fel de manifestare școlărească în Parlament.
Nu a reușit să impună niciun lider, dar mai grav este că nu și-a schițat niciun fel de ideologie și doctrină. USR a încremenit în proiect, rămânând la stadiul unei stări de spirit. Este ca un adolescent care nu observă că îmbătrânește. În ciuda acestor neajunsuri, afectează poziția PNL.
La fel se întâmplă și cu Dacian Cioloș. Acesta gravitează în jurul dreptei politice din România, având celebritatea unui satelit, în realitate învârtindu-se ca un ou într-o căldare, fără direcție clară.
Formațiunile de dreapta sunt mai degrabă facțiuni decât partide politice în adevăratul sens al cuvântului.
Liderii PNL, dar și Klaus Iohannis, nu au reușit nici măcar să dea impresia că se străduiesc să unifice dreapta. Chiar și fără ALDE, numai o dreaptă unită poate ține piept unui partid ca PSD. Nu s-a făcut nimic în acest sens.
Un alt mare neajuns al facțiunilor de dreapta este lipsa unui program. Ele se lipesc de fosta platformă electorală a lui Traian Băsescu, centrată pe statul de drept, independența justiției și lupta anticorupție. Este prea puțin. Se înțelege de la sine că toată lumea, inclusiv PSD și ALDE, își dorește un stat de drept, o justiție independentă și continuarea luptei anticorupție.
Mai este nevoie de un program economic și social. Toate formațiunile la un loc nu au reușit să lase impresia că împreună sunt o alternativă la actuala guvernare de stânga. Dacă nu vor insista pe această linie, vântul de campanie electorală bate degeaba.
