Asculta acest articol
După 1989 mai mulţi oameni “întreprinzători” s-au apucat să fac comerţ cu produse aduse din Ungaria care la ora respectivă nu se găseau pe piaţa românească. Ei vindeau orice de la dulciuri şi obiecte de cosmetică până la încălţăminte şi ţigări.
De asemenea se ocupau şi se ocupă şi azi de schimbul valutar la negru. Aceştia sunt cunoscuţi sub numele de “bişniţari”. A fost o perioadă foarte prosperă pentru mulţi dintre ei datorită confuziei de după Revoluţie, când organele abilitate nu tare le acordau atenţie, ba mai mult unii din cei însărcinaţi cu protejarea legii erau în cârdăşie cu ei.
De la mici comercianţi, unii au reuşit să se ridice în scurt timp la statutul de “oameni de afaceri” legitimi. Cu banii obţinuţi din bişniţă au cumpărat apartamente, case sau i-au investit în alte lucruri care au fost mai apoi revândute pentru un profit frumos.
Bineînţeles că unele lucruri nu se puteau face chiar sub nasul autorităţilor fără a risca rigorile legii, aşa că aceşti afacerişti au racolat oameni din rândul administraţiei sau a organelor însărcinate cu protecţia legii, iar afacerile se defăşurau sub protecţia celor din urmă.
Deşi schimbul de valută a rămas pentru unii principala preocupare, alţii s-au extins şi în alte domenii. De la comerţ cu maşini aduse din străinătate, haine, parfumuri şi telefoane mobile până la cumpărarea de metale preţioase şi împrumutarea celor care aveau nevoie de bani.
Mai multe în ediţia tipărită disponibiă la chioşcurile de ziare sau în ediţia electronică (abonament PDF).
Fii primul care comentează