Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

În acest an, cel puţin până la alegerile legislative crearea unui nou partid în frunte cu Mihai Răzvan Ungureanu va fi una din temele prioritare de analiză.
 În România, niciun partid nou creat nu a avut şanse de izbândă.

S-au încercat diferite explicaţii: că răgazul până la alegeri este prea surt pentru ca noua formaţiune şi liderul ei să fie asimilat de electorat, că viaţa politică românească este dotată cu câteva partide mari ce nu lasă loc şi altora în spaţiul politic sau s-a mai vorbit şi de lipsa unei experienţe electorale cu toate dedesubturile ei, dintre ele unele chiar mârşave.

Încercările de până acum le cunoaştem. Teodor Melaşcanu a creat un nou partid, acesta a fost scos din ringul politic de gruparea lui Ion Iliescu prin metode neortodoxe. Victor Ciorbea s-a dedat şi el acestei aventuri, a smuls din gruparea ţărănistă un anumit număr de membri, dar a capotat la rândul său. Se mai adaugă mici fracţiuni liberale, care au avut curajul să se autodefinească partide de-a lungul timpului. Acestea au scăpat de crudul anonimat reintegrându-se în marea masă liberală.

Au dispărut partidele dar fruntaşii lor au continuat să rămână în politică. Se pare că un astfel de gând, o astfel de idee îl bântuie şi pe Mircea Geoană. Mai avem şi exemplul OTV-ului, o grupare bine aşezată în sondaje, dar cu sorţi de succes discutabili.

În general, viaţa politică aparţine marilor partide, cu organizaţii bine sedimentate în teritoriu, cu militanţi activi şi cu buget pe măsură. Astăzi nu credem că poţi face mai mult de doi paşi în politică, pentru că la al treilea de poticneşti fără resursele financiare oferite de o aşa zisă clientelă politică. Se poate observa bine că înaintea unor alegeri, cresc şansele acelei grupări politice în care are loc un fenomen de inserţie din lumea oamenilor de afaceri.

Dar şi oamenii de afaceri sunt ca fluturii de noapte atraşi de o lumină, de o anumită lumină. De cele mai multe ori, aceştia se adună în jurul unei formaţiuni ce le oferă garanţii. Garanţia că partidul va promova prin alegeri şi de asemenea, garanţia că cei ce investesc vor fi recompensaţi. PDL este un exemplu trist, dacă este văzut prin această prismă. Normal, logic, după logica politică tipică nouă, investitorii se retrag şi îşi îndreaptă atenţia spre alte orizonturi, spre formaţiuni cu şanse mai promiţătoare.

Pe lângă exemplele triste mai sus enumerate, trebuie să adăugăm şi câteva reuşite. În Slovenia a câştigat alegerile un partid înfiinţat doar cu trei luni înainte, la fel, în Bulgaria a avut un câştig electoral o formaţiune creată de un membu al casei regale cu puţin timp înaintea scrutinului. Exemplele de mai sus trebuie să ne dea de gândit.

Dar problema aici în discuţie este noua construcţie politică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Într-adevăr, după cum o spune chiar el, trebuie să dovedească pricepere în administraţie, pentru asta, estima premierul, ar mai avea nevoie de încă o lună. E bună ideea, pentru că dacă izbuteşte şi convinge, va avea statutul unui patrician din Roma antică, sub protecţia căruia se pun cetăţenii romani, majoritatea lor plebei, dar tocmai plebeii erau la Roma şi oameni de afaceri.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns