Asculta acest articol
Pe 18 iunie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Leontie împreună cu tovarășii săi de suferință, Ipatie și Teodul. Acești trei mucenici au fost soldați în armata romană, iar Leontie, de origine greacă, a fost comandant în orașul fenician Tripoli în timpul împăratului Vespasian (70-79 d.Hr.). El era cunoscut pentru curajul, înțelepciunea și virtutea sa.
Când senatorul roman Adrian a primit ordin să persecute creștinii în Fenicia, l-a trimis pe tribunul Ipatie împreună cu soldați să-l captureze pe Leontie. Pe drum, Ipatie a fost grav bolnav și a avut o vedenie în care un înger i-a cerut să rostească de trei ori: „Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mă!”. Deși inițial sceptic, Ipatie s-a rugat și s-a vindecat instantaneu, împreună cu soldații săi, inclusiv prietenul său Teodul, care a fost profund impresionat și s-a convertit la creștinism.
Ajunși în Tripoli, cei trei au fost găzduiți de Sfântul Leontie, care i-a botezat pe Ipatie și Teodul. În timp ce guvernatorul Adrian și soldații îl căutau pe Leontie, cei trei mucenici au fost prinși și duși în fața autorităților. Refuzând să se lepede de credința în Hristos, au fost supuși unor chinuri cumplite: Sfântul Ipatie a fost torturat cu gheare de fier, Sfântul Teodul bătut fără milă, iar Sfântul Leontie suspendat cu capul în jos și legat de o piatră grea. În ciuda suferinței, nu au renunțat la credință, fiind în cele din urmă uciși prin decapitare.
Trupurile lor au fost îngropate cu respect lângă Tripoli, iar faptele lor au fost înscrise pe plăcuțe metalice aflate la mormântul Sfântului Leontie. Acești sfinți mucenici au rămas un simbol al credinței neclintite și al sacrificiului suprem în fața persecuției.
Fii primul care comentează