DIETĂ

Cartofii dulci și sfecla mangold sunt alimente ideale pentru slăbit

Asculta acest articol

Pentru a slăbi, unicul “miracol” constă într-un consum redus de alimente, reprimarea apetitului şi orientarea către o viaţă mai activă.

Obezitatea ca problemă  de sănătate

Obezitatea este una din problemele de sănătate aproape generalizată în societatea modernă şi una dintre cele care preocupă cel mai mult, fiind considerată o ţară care reduce frumuseţea.

Au trecut vremurile în care rotunjimile erau un semn de sănătate înfloritoare, ca pe timpul lui Ludovic al 14-lea. În perioadele marcate de o penurie de alimente, o siluetă plinuţă era un semn de opulenţă, dovedea că stăpânului ei nu-i lipseau alimentele. În zilele noastre, problema se pune cu totul altfel: chiar şi persoanele cu puţine surse economice se pot îngr[şa, iar obezitatea este un stigmat şi un semn al lipsei de preocupare pentru corp. La umbra acestei mentalităţi cresc multe firme care speculează această tendinţă nevrotică a societăţii, văzând în ea un adevărat filon de aur. De fapt, există două tipuri principale de obezitate. Primul tip se datorează unei alimentaţii exagerate în copilărie, care provoacă o creştere a numărului de adipocite, deşi acestea nu sunt în mod obligatoriu umflate cu grăsime. Aceasta este aşa-numita “obezitate hiperplazică”, greu de soluţionat, pentru că excesul de celule grase provoacă o tendinţă constituţională spre îngrăşare.

Al doilea tip nu se datorează creşterii numărului de celule adipoase, ci faptului că acestea sunt excesiv de pline cu grăsime. Acest tip de obezitate, denumită “hipertrofică” este mai uşor de soluţionat.
Deşi nu este o boală în sine, obezitatea reprezintă un factor de risc, care agravează numeroase boli, cum sunt cele ale inimii, în general, artroză, diabetul, proastă circulaţie etc, astfel încât persoanele obeze, trăiesc mai puţini ani decât cele cu o greutate normală. Această afirmaţie are o importanţă relativă atunci când ne referim la obezitatea moderată, dar când excesul de greutate este foarte mare, obezitatea devine o boală, fiind o invaliditate în sine, pentru că împiedică mişcarea, respiraţia adecvată, sexualitatea sau cele mai vitale funcţii. Este adevărat că există anumite boli care provoacă o obezitate exagerată care nu se poate atribui unui exces de alimentaţie. De pildă unele deficienţe ale glandei tiroide (hipotiroidismul). Cu siguranţă, cauzele interne ale obezităţii sunt de departe o minoritate. În majoritatea cazurilor, cauza este supraalimentaţia şi tratamentul trebuie să fie nutriţionist.
Deşi nu mă consider un nutriţionist, în continuare va voi prezenţa avantajele pe care le prezintă două alimente pentru scăderea în greutate.

Cartofii dulci

Cartoful dulce este o rădăcinoasă tuberoasă, un aliment deosebit de popular oriunde în lume. Cartofii dulci, nativi din America Centrală, sunt consideraţi un aliment principal în multe ţări, fiind accesibili şi nouă românilor.
Carbohidratiii predomină în compoziţia cartofilor dulci, constituind aproximativ 21,3% din greutatea lor. Aceşti carbohidraţi sunt prezenţi sub forma amidonului şi a zaharurilor(în principal zaharoză) în diferite proporţii, în funcţiede soi. Conţinutul de grăsimi şi proteine este minim, mai mic decât cel al cartofului obişnuit. Însă este foarte bogat în betacaroten (provitamină A), în special soiurile mai galbene.

Cartoful dulce conţine o cantitate apreciabilă de fibre de celuloză. Din acest motiv este uşor de digerat şi are un efect de calmare asupra pereţilor intestinali.
Deşi pare paradoxal, consumul de cartofi dulci protejează împotriva obezităţii. Sunt într-adevăr bogaţi în amidon şi furmizează multe calorii (mai multe decât cartofii obişnuiţi), dar au o proprietate benefică în cazul obezităţii< dau senzaţia de saţietate. Desigur, cartofii dulci nu ar trebui să constituie baza alimentaţiei, din cauza lipsei lor de grăsimi şi proteine. Totuşi, atunci când sunt combinaţi cu lapte, cu leguminoase şi cu nuci şi seminţe oleaginoase, sunt nutritivi şi consistenţi.
Cartofii dulci sunt benefici în arteroscleroză şi tulburări circulatorii, datorită prezenţei betacarotenului. Nu conţin grăsimi saturate şi sodiu aproape deloc, aceştia fiind cei mai periculoşi duşmani ai sistemului circulator. Consumul regulat de cartofi dulci este recomandat în următoarele cazuri: arteroscleroză, lipsa unei circulaţii adecvate a sângelui şi hipertensiune.
Trebuie menţionat de asemenea, că folosirea din abundenţă a cartofilor dulci este foarte benefică pentru persoanele care depun efort fizic intens, pentru atleţi şi pentru persoanele aflate în convalescenţă după boli debilitante. Cea mai obişnuită metodă de preparare a cartofilor dulci este coacerea la cuptor. De asemenea pot fi copţi pe jăratic. Se pun la copt cu coajă cu tot. După ce au fost fierţi sau copţi, se amestecă bine cu lapte pentru a se forma un piure consistent. Întrucât sunt suficient de dulci, mai ales dacă au culoarea galbenă nu este nevoie să adăugăm zahăr. Valoarea lor nutritivă poate fi ridicată prin adăugarea unui gălbenuş de ou.

Sfeclă mangold

Deşi sfecla mangold (chardul) este una dintre cele mai vechi legume verzi frunzoase cunoscute şi deşi a fost lăudată de greci în urmă cu peste 2500 de ani, unii o consideră o plantă obişnuită, de mică valoare. Este o plantă legumicolă bienală din familia chenopodiaceelor, rudă cu sfecla. Spre deosebire de sfeclă, frunzele mangoldului sunt mari şi zemoase şi au o valoare nutritivă mai importantă decât rădăcina.

Deşi frunzele pot avea şi o nuanţă roşie şi seamănă mult cu cele ale sfeclei, au un gust de spanac şi pot fi folosite asemănător în bucătărie. Este o plantă originară din zonele litorale ale Europei şi Asiei şi a fost folosită în alimentaţia oamenilor din cele mai vechi timpuri, iar ulterior şi pentru alimentaţia animalelor.

Sunt deja destule ferme în România care cultivă şi comercializează sfeclă mangold. Este valoroasă datorită conţinutului ei de provitamia A şi fier. Sfecla mangold poate să satisfacă foamea cu foarte puţine calorii, indiferent de modul de preparare.
Frunzele fierte în aburi, gătite cu ulei şi lămâie, ele constituie o mâncare sănătoasă şi uşoară. De preferat ca frunzele să fie gătite întregi pentru a păstra mai bine vitamina C şi tăiate ulterior la servire. Tălpile mai groase pot fi adăugate la început, astfel încât acestea să fie bine gătite, pentru că pot cauza disconfort abdominal. Frunzele se adaugă la sfârşit pentru că se înmoaie repede.

Este foarte important ca legumele să fie scoase din frigider şi spălate chiar înainte de preparare pentru a nu pierde din vitaminele fotosensibile şi hidrosolubile. Nu lăsaţi frunzele în apă. Clătiţi-le rapid. Supa de sfeclă de mangold are un efect alcalinizant asupra sângelui şi asupra ţesuturilor organismului, datorită abundenţei de săruri minerale care au reacţie alcalină. Din acest motiv, acestea favorizează eliminarea reziduurilor metabolice toxice, care sunt de natură acidă, ca de exemplu, acidul uric. Frunzele proaspete pot fi consumate crude în salate. Sfecla de mangold constituie o mâncare ideală, în special la masa de seară, pentru cei ce vor să slăbească.

Este o legumă recomandată şi în cazul tulburărilor digestive şi ca laxativ, fiind utilă în gastrită, constipaţie şi hemoroizi.
Sfecla mangold conţine o cantitate considerabilă de acid oxalic, dar nu atât cât spanacul. De aceea, ea trebuie folosită cu moderaţie de persoane care au calculi renali.