Asculta acest articolComisia însărcinată cu realizarea proiectului de țară a avut o primă întâlnire, dar ecoul ei a fost palid. Președintele Iohannis a transmis de la Timișoara cu ocazia deschiderii anului universitar un semnal despre sistemul de învățământ “care minte elevii și părinții”. Nicio reacție. Dacian Cioloș, pentru a atrage opinia publică într-un proiect cultural a lansat adunarea de fonduri pentru cumpărarea “Cumințeniei pământului”. Nepăsare, reacție slabă, eșec.
Publicul nu pare interesat de proiecte mari. Dacă la mijloc nu este un scandal, interesul este slab. Toate se construiesc pe miezul unui scandal. Klaus Iohannis a ajuns președinte pentru că a izbucnit scandalul voturilor din străinătate. Actualul guvern a fost instalat după incendiul de la Colectiv. Tinerii au ieșit în stradă, au protestat un pic, Victor Ponta s-a speriat și a demisionat.
Să nu se creadă că doar în ultimii doi ani scandalul a provocat evenimentele. Guvernul Boc a căzut în urma unor proteste prelungite regizate de PSD. Suspendarea lui Băsescu, însoțită de un scandal internațional, a săltat USL la 70%.
Totul se învârte în jurul unui scandal în toi sau a unuia așteptat să izbucnească din moment în moment. Alegătorii au nevoie de un eveniment emoțional pentru a reacționa, pentru a-și arăta forța și determinarea. Președintele Iohannis vorbea, cam cu o jumătate de gură, despre un posibil protest în timpul campaniei electorale. Dacă un parlamentar căruia DNA i-ar cere încuviințarea pentru reținere și arestare ar fi apărat de PSD, lumea ar ieși în stradă. Vaccinat, PSD s-a învățat minte după cazul lui Gabriel Oprea. O greșeală asemănătoare ar schimba cursul evenimentelor. Dacă, de pildă, s-ar cere arestarea lui Liviu Dragnea sau a lui Victor Ponta, doar în cele două cazuri parlamentarii PSD ar face zid în jurul lor. Nu se știe cum ar reacționa în cazul lui Tăriceanu. Dar este greu de crezut că se va recurge la soluții atât de radicale.
Se întâmplă un lucru curios. În timp ce populația nu reacționează electoral la propuneri de proiecte serioase, cum este proiectul de țară sau reforma învățământului, nu reacționează violent nici în cazul depistării corupției în zona PNL-PDL. S-a trecut relativ ușor peste acuzațiile la adresa lui Vasile Blaga. Ce dacă din fostul PDL au fost recrutați corupții care au furat cei mai mulți bani? Corupția din PNL nu trezește emoția care se resimte în cazul corupților din PSD. Este o chestiune de percepție. Fiind oameni de dreapta lumea parcă se așteaptă să fie interesați de bani. Lumea nu se supără atât de tare când aude că un om care face politică de dreapta a făcut avere. În schimb, când aude despre averile acumulate de cei de la PSD sau din sfera de influență a acestui partid de stânga, reacționează altfel, este revoltată. În același timp, acceptă că PSD este cel mai corupt partid. Sunt lucruri ciudate, paradoxuri ale vieții politice românești.
Orizontul de așteptare este diferit în cazul PSD și PNL. De la PSD electoratul său așteaptă doar un singur lucru: să câștige alegerile. La PNL este mai complicat. Electoratul vrea dovezi. Pune condiții cu mult înainte de alegeri. Sancționază neputința liderilor partidului înainte de a-l vota. Apreciază în bună măsură că guvernul Cioloș a guvernat bine, dar nu transferă această apreciere către partidul care susține acest guvern. 43% dintre cetățeni cred că guvernul Cioloș a guvernat bine, în timp ce doar 30% dintre alegători sunt deciși să voteze PNL. Unde se pierde diferența de 13 procente? În cazul PSD, 40% dintre cetățeni cred că Victor Ponta a guvernat bine, în timp ce procentul celor care ar vota PSD se ridică la 38-40%. Altă percepție, alt orizont de așteptare. Cum poate depăși PNL acest handicap? În ultima vreme președintele Iohannis încearcă să reducă distanța dintre încrederea în el și PNL. Premierul Dacian Cioloș, aflat și el la o distanță apreciabilă de PNL, încă nu s-a decis să acționeze. În cazul său, orizontul de așteptare fiind din ce în ce mai mare, există riscul, dacă nu se implică electoral, să se spargă ca un balon prea tare umflat.
