Asculta acest articol
“Pentru o Românie normală alege un preşedinte muncitor şi implicat”.
Publicul care ridică din întâmplare ochii spre zidurile clădirilor înalte, şoferii care se uită şi în sus, nu numai la gropile din asfalt, pot vedea îndemnuri de a vota omul potrivit pentru funcţia de preşedinte al României. De departe cele mai vizibile, din cauza mărimii lor, dar şi a densităţii, sunt sloganele preşedintelui Iohannis şi premierului Dăncilă.
Puse cap la cap, cuplate fie şi din nebăgare de seamă, sloganul lui Klaus Iohannis şi cel al doamnei Viorica Dăncilă oferă în mod involuntar calitatea unui viitor preeşedinte potrivit pentru ţara noastră: “Pentru o Românie normală alege un preşedinte muncitor şi implicat”.
Dacă sloganele se îmbină armonios, nu la fel se întâmplă în cazul personajelor. Incompatibili din toate punctele de vedere, Preşedintele României şi primul ministru al României nu au reuşit să ducă la bun sfârşit nici măcar un singur proiect.
Klaus Iohannis s-a dovedit un opozant vehement al tuturor guvernelor PSD, al tuturor şefilor de guvern care s-au perindat pe la Palatul Victoria în timpul mandatului său. Scena politică din ultimii ani, mai ales după alegerile parlamentare din 2016, a stat sub semnul provizoratului, fiind mereu gata să genereze crize politice.
În prag de noi alegeri, o primă concluzie este că aşa nu mai poate continua. Ori cade guvernul PSD, ori pierde alegerile Klaus Iohannis. Nu există alte variante viabile pentru România.
Acest lucru se pare că este înţeles de toată lumea. PNL, ca principal partid de opoziţie, ca partid care-l susţine pe Iohannis pentru un al doilea mandat, a demarat procesul de adunare de semnături pentru o moţiune de cenzură.
Ieşirea ALDE de la guvernare sporeşte şansele de reuşită ale moţiunii. Desigur, jocurile politice în această perioadă sunt complexe, implică o serie de factori politici şi extra-politici, interese naţionale şi străine. Faptul că ambii candidaţi au plecat în SUA, pentru binecuvântarea tradiţională din partea Casei Albe, îşi are importanţa simbolică, dar lucrurile se vor tranşa, totuşi, în ţară.
Sloganul celui de-al treilea candidat, Dan Barna, considerat cu şanse de intrare în turul doi, este de asemenea edificator pentru perioada actuală. “Fericiţi în România” nu pare să-i cuprindă şi pe candidaţii PSD şi PNL. Oricare dintre ei va pierde va atrage după sine nu doar nefericirea personală, ci şi nefericirea unor mari grupuri politice.
Dacă Viorica Dăncilă nu intră în turul doi, PSD va intra într-o pronunţată criză, poate şi în disoluţie, la fel ca fostele principale partide de guvernare PN|CD şi PDL. Dacă Iohannis nu-şi reînnoieşte mandatul cu greu poate fi imaginat PNL ca principal partid de guvernare.
Sloganele vin şi trec, realitatea rămâne în linii generale aceeeaşi. Mari schimbări, în bine, nu au survenit după nicio alegere, fie că este vorba despre alegeri prezidenţiale, parlamentare sau locale.
Pe cât de mult se pot cupla sloganele pentru a crea impresia de coerenţă, de complementaritate, pe atât de puţine şanse sunt pentru colectarea energiilor într-un tot unitar, urmând acelaşi scop, bunăstare şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. La ce poate folosi “o Românie normală” ? La ce-i bun un preşedinte “muncitor şi implicat”? Vorbe goale, nici măcar mobilizante.
