Asculta acest articol După câțiva ani de guvernare controversată se părea că PDL o va lua pe urmele PNȚCD. Soarta democrat liberalilor nu a fost atât de crudă. Partidul a fost drastic sancționat la alegerile din 2012, s-a divizat în urma unor lupte interne, dar a rămas unul dintre cele mai importante formațiuni politice. La alegerile europarlamentare a obținut 12 procente, ceea ce îl clasează pe locul trei, după PSD și PNL.
Un alt partid care putea avea soarta PNȚCD a fost PNL. Guvernând împreună între 1996 și 2000, cele două partide s-au despărțit și fiecare și-a urmat propriul drum. PNȚCD din principalul partid de guvernare a ajuns sub pragul electoral. De 14 ani nu reușesc să-și revină. PNL s-a dezis de guvernarea CDR și a căutat mereu soluții înafara partidului. Valeriu Stoica și-a recunoscut limitele. L-a adus pe Theodor Stolojan și i-a oferit conducerea. Tot înafara partidului și-au găsit liberalii salvarea, în 2004 câștigând președinția României cu un candidat PD, cu Traian Băsescu. În continuare PNL recurge la aceeași soluție externă. Crin Antonescu a parafat o înțelege cu PSD, și împreună au câștigat alegerile. Un mandat de patru ani putea fi dus la bun sfârșit sub umbrela USL, dar au intervenit alegerile prezidențiale. Antonescu avea suspiciuni că PSD nu se va ține de cuvânt și nu-l va sprijini la alegerile prezidențiale. Drept urmare a scos PNL de la guvernare, a recuzat USL, dar a recurs la aceeași soluție din afară. L-a adus în partid pe primarul Sibiului, pentru ca la mai puțin de doi ani să-l aleagă președinte. Azi PNL are un președinte din afară, pe deasupra și neamț. Nici acest lucru nu este suficient. PNL continuă tradiția și demarează un proces de fuziune cu PDL.
Deși nu mai face mare caz de deviza liberală “prin noi înșine”, PNL poate trece drept campionul alianțelor ratate. Nu a dus nimic până la capăt. Ceea ce nu înseamnă că proiectul de fuziune cu PDL nu are șanse de reușită. Totuși când Stolojan propune ca denumirea noului partid să fie PNL-CD apropierea de PNȚ-CD vine de la sine. Este ca și cum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului. PNȚCD rămâne un exemplu despre cum nu trebuie să faci politică. Paradoxal este faptul că partidul a dat singurul model de om politic respectat de toată lumea după dispariția sa. Corneliu Coposu rămâne politicianul cel mai respectat după Revoluție, dar la ce bun din moment ce nu și-a crescut un succesor? Din acest punct de vedere între PNL și PNȚ-CD există o foarte mare diferență. Țărăniștii, prin vocea lui Corneliu Coposu, spuneau că principiile nu se negociază. Au rămas oamenii principiilor penețiștii? Unii lideri sunt în pușcărie pentru corupție. Alții au migrat spre alte partide. Deci nici PNȚCD nu rămâne un model moral în politica postcomunistă. Cu atât mai puțin poate avea pretenții un partid ca PNL că este un model respectabil. Atunci de ce țin liberalii atât de mult la un nume? Din orgoliu. Dintr-o mândrie prost înțeleasă. Prin urmare numele propus de Stolojan este adecvat? Stolojan spune că dacă un nume contează atât de mult, iar cele două partide se împiedică de denumire, nici nu mai merită făcută fuziunea.
La prima vedere aceste aspecte par nesemnificative. Din păcate până acum s-a vorbit mai mult despre denumire decât despre proiectul în sine. Nici nu există un priect propriu-zis. Există doar dorința de a face din două partide mici unul mare. Scopul lui? Să bată PSD-ul. În rest nu sunt decât vorbe goale.
