Asculta acest articol
Crescând într-un mediu educațional autoritar, mulți părinți de astăzi au ajuns să cadă în extrema opusă, adoptând un stil de parenting permisiv, în care permit copiilor să decidă aproape totul în viața lor. Acest tip de educație, cunoscut și sub denumirea de „parenting indulgent”, este adesea descurajat de specialiști.
Părinții care adoptă acest stil sunt adesea calzi și prietenoși, fiind predispuși să ofere acces nelimitat la tot ce este distractiv. Căutând să fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, ei evită impunerea disciplinelor stricte, caracterizându-se prin așteptări minime de la cei mici.
Așteptări minime și reguli absente
Literatura de specialitate clasifică parentingul în patru stiluri: autoritar, democratic, permisiv și neimplicat, fiecare având propriile avantaje și dezavantaje. Părinții care preferă stilul permisiv sunt, de obicei, calzi și indulgenți, impunând puține reguli și menținând o comunicare deschisă. Aceștia permit copiilor să acționeze conform propriilor dorințe, iar disciplina este aproape inexistentă, deoarece părinții pun accent pe prietenie, mai degrabă decât pe autoritate.
Caracteristicile parentingului permisiv
„Deseori, în încercarea de a oferi o educație democratică și de a sprijini dezvoltarea unică a copiilor, observăm comportamente ce se încadrează în ceea ce numim parenting permisiv”, subliniază psihologul Mihai Copăceanu.
Această extremă apare adesea ca reacție la experiențele anterioare ale părinților, care au crescut într-o societate cu reguli stricte și dure. „Pentru a evita suferințele din trecut, părinții aleg un stil de parenting hiperpermisiv”, explică Copăceanu.
Principalele caracteristici ale parentingului permisiv includ absența regulilor și a limitelor, părinții fiind extrem de îngăduitori față de acțiunile copiilor. Aceștia nu impun consecințe pentru comportamentele greșite, ceea ce contravine principiilor educației corecte. Psihologul avertizează că acest stil denotă o lipsă a responsabilității părinților, care ar trebui să ofere un cadru educativ: „Copilul nu este corectat pentru greșeli, având libertatea de a experimenta și a învăța din propriile greșeli, ceea ce nu se întâmplă. Explorarea fără limite și creativitatea haotică nu contribuie la educație”.
Importanța regulilor
Învățătorii și profesorii observă frecvent comportamentele copiilor crescuți în stil permisiv: aceștia nu respectă disciplina, nu se conformează regulilor școlare și adoptă atitudini de tipul „fac ce vreau, deoarece mi se permite”. Potrivit lui Mihai Copăceanu, copiii au nevoie de reguli și de o viață structurată pentru a învăța cum să gestioneze frustrările și neplăcerile.
Regulile adoptate în stilul de parenting permisiv pot avea efecte negative asupra sănătății copiilor, inclusiv obiceiuri alimentare nesănătoase și riscuri crescute de obezitate. Aceștia beneficiază de o libertate considerabilă în luarea deciziilor, de la ora de culcare la timpul petrecut pe dispozitive electronice, iar părinții oferă puține îndrumări în privința moderației.
Deși un copil crescut într-un mediu permisiv poate avea o stimă de sine bună și abilități sociale decente, el poate deveni impulsiv, pretențios și incapabil să respecte regulile.
Consecințele pe termen lung
Copiii care nu sunt disciplinați ajung să devină adulți care își revendică drepturi și libertăți, ceea ce poate duce la conflicte cu normele societății. Aceștia pot întâmpina dificultăți de adaptare în medii structurate, precum locurile de muncă. „Evitarea frustrărilor în copilărie conduce la neadaptare și suferințe mult mai grave în viața adultă, deoarece viața este guvernată de reguli și legi pentru a funcționa corect”, conchide psihologul Mihai Copăceanu.
Fii primul care comentează