Asculta acest articolVom rămâne se pare și de data aceasta înafara zonei de liberă circulație prin țările europene. Înainte cu o săptămână de data reuniunii țărilor care fac parte din Schengen, Germania, prin ministrul său de interne, a anunțat, că se va folosi de dreptul de veto. Deci, am pierdut ceva ce nu am avut. Cam asta a vrut să spună ministrul de externe Titus Corlățean când declara că România are și alte priorități. Într-adevăr, avem și alte priorități.
Problema este că nu prea știm care sunt acestea. Agenda publică este încărcată cu prea multe pseudo-subiecte pentru a le putea depista pe cele cu adevărat importante. Festivismele, interminabilele discuții de la televizor pe teme de doi bani, ocupă cu totul spațiul de dezbatere publică.
Într-un fel sau altul toată lumea este în campanie. PDL și PSD sunt prinse de febra și nervozitatea alegerilor interne. PNL este mai preocupat de viitorul candidatului prezidențial decât ar fi normal. Liberalii nu sunt siguri de sinceritatea social democraților în ceea ce-l privește pe Crin Antonescu.
Dacă PSD se sucește? La rândul său, PSD simte că PNL lucrează pe la spate, sabotând activitatea guvernului, dar și a reprezentanților din teritoriu, de la prefecturi, la consilii județene și primării. Neîncrederea s-a instalat prea devreme. Iar peste toate cade ca un trăznet vestea că nu vom fi acceptați în Schengen.
Este sau nu importantă admiterea în acest spațiu privilegiat? Guvernul încearcă să demonstreze că nu este un capăt de lume. Președintele Băsescu și PDL au prins un capăt de funie și trag de ea cu toată forța, în speranța că strâng de gât USL. Realitatea este că nu ar trebui să ne prefacem că nu ne pasă. Nu suntem în situația de a-i lua peste picior pe nemți, așa cum procedează ministrul de interne Radu Stroe.
El spune că ministrul de interne german ” a pierdut ocazia să tacă”. Adică îl tratează ca pe unul de-al nostru, de pe Dâmbovița. Îl ia la mișto în condițiile în care ar fi trebuit să sară în avion și să încerce să-l convingă că România merită să fie primită în Schengen, că a îndeplinit toate condițiile.
Oficialii noștri privesc UE cu o lipsă de seriozitate care ne va costa mult în viitor. Președintele Băsescu a reușit să impună în Europa ideea că USL este o forță politică anti-europeană. Rezultatele actuale sunt o consecință firească a campaniilor furibunde de anul trecut. Când PDL insista pe acuzația de încălcare a statului de drept, USL nu lua în serios acuzația, dar iată că în Europa a prins teren această idee.
Nu doar în politica internă fudulia și prostia se plătesc. Lucru este valabil și în plan extern. Despre diplomația românească s-ar putea spune că este admirabilă, dar lipsește cu desăvârșire. Președintele Băsescu se laudă cu relațiile lui, dar nu a reușit să impună România în fața cancelariilor europene. Nu am avut de multă vreme un șef al diplomației recunoscut ca o mare personalitate, cu relații personale puternice.
Politica externă nu a fost punctul forte al ultimelor guverne. Victor Ponta încearcă să depășească acest handicap, prin vizite oficiale în țările cu guverne socialiste. Efectele pozitive încă nu se văd, acesta fiind un efort de durată, un efort de echipă. Ceea ce nouă ne lipsește.
Refuzul ferm al Germaniei este o certitudine? După cum prezintă situația oficialii noștri se pare că da. Vom rămâne înafara spațiului Schengen încă o vreme sau pentru totdeauna. Cu alte cuvinte vom rămâne cetățeni europeni de mâna a doua, tolerați în UE de dragul unui proiect care își arată pe zi ce trece imperfecțiunile, disfuncționalitățile. Dacă într-adevăr vom fi refuzați, USL își pierde încă un val de sprijinitori, atât în țară cât mai ales în străinătate.
