Asculta acest articol În sfârșit, cei doi candidați prezidențiali au stat față în față. Obișnuiți cu confruntările dintre oameni politici cu o personalitate foarte puternică, și vorbim aici de cuplurile Iliescu-Constantinescu, Năstase-Băsescu și chiar Băsescu-Geoană, românilor le-a fost dat să vadă doi candidați atipici. Victor Ponta este un obișnuit al televiziunilor. Lumea dorea să-l vadă în acțiune pe Klaus Iohannis. În jurul său s-a creat o adevărată legendă. Toate partidele s-au bătut să-l atragă. I s-a oferit funcția de prim ministru. Prin Crin Antonescu, a devenit numărul doi în PNL. Liberalii au dorit să-l facă vicepremier pe probleme economice și în același timp ministru de interne. A câștigat bătălia internă în PNL și a devenit liderul acestui partid și candidat la președinție, în defavoarea lui Crin Antonescu. Fiind și german, este absolut normal ca lumea să aștepte cu nerăbdare să-l vadă cum reacționează în fața unui adversar politic.
Prima confruntare a fost un dezastru din mai multe puncte de vedere. În primul rând nu au fost pregătiți redactorii. Au intrat în emisie având întrebări pregătite doar pentru Victor Ponta. Toate întrebările au fost ostile. Nu s-au respectat timpii. Întreaga dezbatere a fost lăsată la voia întâmplării. Dar însăși brambureala moderatorilor a fost un test în sine. Am putut vedea cum reacționează fiecare pretendent la cea mai înaltă funcție în stat. Iohannis a adoptat o poziție defensivă. S-a supărat de câteva ori pe redactori, chiar amenințând că părăsește câmpul de luptă. Victor Ponta s-a adaptat situației. S-a dus cu un teanc de hârtii în brațe. A vrut să demonstreze că este pregătit. În același timp a dorit să arate că Iohannis nu stăpânește problemele, că nu-și știe lecția. Concluzia, oarecum unanim acceptată, a fost că Iohannis a pierdut primul meci. Trebuie să-și ia revanșa. Acum este obligat să stea față în față cu adversarul său pentru a demonstra că este pregătit pentru preluarea celei mai înalte funcții în stat.
Dincolo de replici, dincolo de bagajele de cunoștințe ale celor doi candidați, ar trebui să ni-i imaginăm în situații-limită. Un șef trebuie să aibă în primul rând prezență de spirit. Să fie capabil să ia decizii la secundă. Ce ne facem dacă țara este atacată și șeful statului se bâlbâie, este indecis? Un șef trebuie să aibă atenție distributivă, să treacă rapid de la un subiect la altul. Din acest punct de vedere Klaus Iohannis poate fi considerat sub Victor Ponta.
Trecând peste partea demagogică a promisiunilor de creștere a salariilor și pensiilor, de scădere a taxelor, trecând peste clișeele privitoare la independența justiției, a angajamentelor că vor schimba Constituția, că vor face și vor drege, avem în față doi politicieni foarte diferiți ca pregătire, ca fel de a fi. Un singur lucru nu s-a văzut clar: care este de stânga și care de dreapta. Aici cred că pierde Klaus Iohannis. El trebuie să se detașeze de adversarul său prin concepție, prin viziune, prin apărarea valorilor care sunt un apanaj al dreptei. Nu contează că este mai molcom la vorbă, contează ce spune și cum spune.
Mai animată, a doua confruntare a echilibrat distanțele dintre cei doi candidați. La întrebări directe, cu un timp determinat, Klaus Iohannis a reușit să fie mai coerent. Dialogul dintre cei doi a fost tensionat, cu multe atacuri la persoană, dar per total alegătorii au reușit să-și facă o imagine mai clară despre modul în care fiecare dintre ei înțelege să conducă România. Dar jocurile încă nu sunt făcute. Fiecărui candidat îi mai rămân două zile pentru a da lovitura decisivă. Dincolo de orice scandal, posibil să izbucnească în ultimele zile ale campaniei electorale, confruntările directe dintre candidați sunt cele care le deschid oamenilor o perspectivă asupra viitorului.
