Asculta acest articol
După moțiunea de cenzură votată de 238 de parlamentari există o cale logică de urmat și una speculativă, de joc politic. Logic este ca în urma unui vot comun a cinci partide ele să fie de acord cu formarea unui guvern care să le reprezinte punctele de vedere.
Când dărâmi o casă știi ce vei pune în loc. Cu atât mai mult atunci când dărâmi un guvern trebuie să știi cu ce îl vei înlocui.
De fapt, încă de la începutul discuțiilor despre moțiunea de cenzură fiecare partid și-a expus punctul de vedere.
PNL și-a asumat răspunderea pentru formarea guvernului avansând numele lui Ludovic Orban pentru funcția de prim ministru. USR a precizat că nu dorește să intre la guvernare, dar va susține un guvern PNL. Sigur că, fiind pe val, USR a propus și alegeri anticipate. PMP a fost de acord că trebuie format un guvern de dreapta și își menține poziția. UDMR merge în aceeași direcție, la fel și grupul Minorităților.
Dintre partidele care au votat căderea guvernului o atitudine diferită au ALDE și Pro România. Din acest punct se intră în domeniul speculațiilor și jocului politic. Victor Ponta și-a exprimat dorința de a forma o majoritate parlamentară împreună cu PSD, dar fără Viorica Dăncilă. Sigur că nu are nicio logică să dărâmi un guvern PSD rămas fără majoritate parlamentară și să pui în loc tot un guvern PSD, dar cu susținerea fostului partid partener, ALDE, și a unei fracțiuni, Pro România, ruptă din PSD.
Asta nu înseamnă schimbare, iar opinia publică a înțeles că prin căderea guvernului se dorește o schimbare.
Din ultimii zece ani, PSD a guvernat șapte ani și jumătate. După guvernarea Năstase, una care a adus creștere economică și a închis dosarele pentru intrarea în UE, în diferite formule, PSD a participat la guvernare. După ruptura dintre PD și PNL, a susținut guvernul minoritar Tăriceanu. A guvernat împreună cu PNL în perioada USL.
Se poate spune că în primii aproape 20 de ani ai secolului 21 România a fost guvernată de un partid de stânga.
Statul român, în ciuda a doi președinți de dreapta, a luat conturul unui stat stângist. Ceea ce înseamnă demagogie, măsuri populiste, ignorarea legilor economiei de piață, birocrație prin supradimensionarea aparatului de stat.
Aproape că s-a ajuns la “trei cu mapa, doi cu sapa”, vechea zicală din timpul regimului comunist.
Guvernul a căzut legal, prin vot democratic. Moțiunea de cenzură adoptată este resimțită public la fel ca niște alegeri prin care ceva se va schimba radical. Semnalul dorinței de schimbare a fost dat de euroalegeri. PSD a fost drastic sancționat, prin vot, iar partenerul său de guvernare, ALDE, nu a trecut nici măcar pragul electoral.
Dorința ALDE și Pro România de a intra la guvernare poate fi înțeleasă, dar nu este momentul refacerii unei majorități parlamentare care a generat un guvern nepopular, un prim ministru ca Viorica Dăncilă, o femeie de treabă, muncitoare, dar considerată o incapabilă din punct de vedere profesional, intelectual, să conducă un guvern.
Așadar, Pro România și ALDE, Ponta și Tăriceanu, sunt puncte-cheie în jurul cărora se învârte soarta viitorului guvern.
Ce se poate întâmpla? Mai precis, cum pot fi anihilate intențiile lor, neconforme cu prioritățile momentului? Soluția stă în mâna președintelui Iohannis. Dacă guvernul Orban nu trece de parlament, președintele va trebui să nominalizeze pe altcineva. Dacă președintele își menține nominalizarea, iar Orban nu primește votul parlamentului, se declanșează procesul de alegeri anticipate. Aici intervine PSD dejucând planurile Pro România și ALDE, ticluite de Ponta și Tăriceanu.
Cum PSD-ului nu-i convin anticipatele, logica politică le dictează parlamentarilor PSD să voteze cel de-al doilea guvern PNL.
