Asculta acest articol
Printr-o inițiativă legislativă adoptată în 2022, această zi a fost declarată oficial Ziua Națională a Bujorului, o ocazie dedicată admirării frumuseții, simbolisticii și protejării acestei flori remarcabile.
Bujorul (Paeonia) este o plantă perenă, cunoscută pentru florile sale bogate, cu nuanțe intense, fiind considerată, de mulți români, floarea națională neoficială.
În România cresc spontan cinci specii de bujori, răspândite din Banat până în Dobrogea, din Oltenia până în Transilvania și Moldova, având un rol important din punct de vedere biologic și ornamental: Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia daurica (fostă Paeonia triternata), Paeonia mascula și Paeonia officinalis subspecia banatica. Acestea pot fi întâlnite în rezervații naturale protejate sau în zone izolate ale pădurilor din Dobrogea.
Dintre acestea, cea mai cunoscută specie este bujorul românesc (Paeonia peregrina), aflată în pericol de dispariție. Defrișările necontrolate și transformarea habitatului natural în teren arabil amenință supraviețuirea sa, iar schimbările climatice accentuează riscurile, avertizează Societatea Ornitologică Română.
Bujorul este un element des întâlnit în folclorul românesc, în arta populară, poezie și costume tradiționale, fiind un simbol al:
dragostei curate și pasionale,
eroismului și sacrificiului (adesea asociat cu soldații români căzuți pe câmpul de luptă),
frumuseții feminine și fertilității.
În cultura populară, despre o fată frumoasă se spune adesea că este „roșie în obraji ca un bujor”.
Folclorul românesc, asemenea mitologiei grecești, este plin de basme cu simboluri religioase și morale, în care viața, frumusețea și puritatea triumfă în cele din urmă.
O legendă populară explică apariția bujorilor roșii în multe regiuni ale țării: se spune că, demult, niște zâne dintr-o pădure blestemau orice muritor care pătrundea pe tărâmul lor, transformându-l în monstru. Însă Bujor, fiul curajos al regelui, a pătruns în pădure și, vrăjit de frumusețea lui, zânele l-au transformat în floarea cea mai frumoasă. Roua care se așază pe petalele bujorului la apus sunt, potrivit legendei, lacrimile tânărului Bujor, care regretă că nu a ascultat poruncile tatălui său.
Tema bujorului roșu apare în numeroase aspecte ale culturii tradiționale: muzică, poezie, pictură, design popular și arhitectură. Florile sale parfumate și elegante au inspirat artiști, scriitori și meșteșugari, iar motivele florale sunt folosite în costume populare, covoare și olărit.
O legendă locală spune că bujorii roșii s-au născut din lacrimile unei fete ce plângea un iubit ucis de fratele ei. În alte zone, se crede că floarea a fost creată de zeița Lunii, reflectând lumina ei.
Pentru români, roșul bujorului simbolizează frumusețea fizică și spirituală, iar expresiile „bujori în obraji” sau „un bujor de fată” sunt folosite pentru a descrie tinerețea, inocența și sănătatea.
Fiind o floare foarte apreciată, bujorul este cultivat pe scară largă în grădini și comercializat intens în florării, mai ales în primăvară.
Există numeroase soiuri ornamentale, cu flori în nuanțe variate: roz, roșu, alb, crem sau galben, folosite în aranjamente florale, nunți, botezuri, design peisagistic și decorațiuni tradiționale românești.
Bujorul este mai mult decât o floare — este un simbol al identității naționale și al patrimoniului natural românesc. Sărbătorirea Zilei Naționale a Bujorului pe 15 mai este o invitație la respect pentru natură, la conștientizare ecologică și la mândrie patriotică.
Fii primul care comentează