Asculta acest articol
În județul Mureș, turiștii au posibilitatea de a călători cu mocănița Sovata pe un traseu de aproximativ 14 kilometri între gara mică a stațiunii și halta Câmpu Cetății. Întregul traseu al căii ferate înguste măsura 82 de kilometri și a fost construit la începutul secolului XX, între localitățile Târgu Mureș și Praid. Mocănița Sovata a fost utilizată din 1915 până în 1997 pentru transportul de călători și mărfuri, însă acum sectorul păstrat este dedicat turismului. Una dintre locomotivele cu aburi a fost construită în 1949.
În județul Sibiu, localitățile Sibiu și Sighișoara au fost legate la începutul secolului XX printr-o cale ferată îngustă de circa 110 kilometri, pe Valea Hârtibaciului, a cărei construcție a început în 1895. Primul tronson, între Sighișoara și Agnita, de 48 de kilometri, a fost dat în folosință în 1898, iar cel de-al doilea, între Agnita și Sibiu, de 62 de kilometri, în 1910. Calea ferată a fost utilizată pentru transportul călătorilor și al mărfurilor, în special lemnului, însă în 1965 primul tronson a fost desființat. În 2001, circulația trenurilor de călători pe traseul Sibiu – Agnita a fost oprită, iar o asociație a încercat să salveze calea ferată și să o promoveze ca obiectiv turistic.
„Din cei 64 de kilometri de cale ferată de mocăniță de pe Valea Hârtibaciului, până acum au fost repuși în funcțiune de către voluntari cei șapte kilometri dintre gările Hosman și Cornățel. Pe aceștia, Asociația Prietenii Mocăniței organizează regulat curse cu tren diesel, iar ocazional curse cu tren cu abur. În prezent, lucrăm la prelungirea traseului mocăniței cu încă 2,6 kilometri, de la Hosman până la fosta haltă Fofeldea, pe care sperăm că îi veți putea parcurge cu ciclo-drezina în curând,” informează ONG-ul Asociația Prietenii Mocăniței.
În Munții Apuseni, calea ferată cu ecartament îngust Turda – Abrud, având o lungime de 93 de kilometri, a fost construită între 1891 și 1912 și a fost utilizată până în 1997 pentru transportul călătorilor și al lemnului. Deși cea mai mare parte a traseului a fost dezafectată, s-au păstrat două sectoare de 30 de kilometri folosite în scop turistic. Unul dintre acestea leagă localitățile Lunca Arieșului și Sălciua, iar altul pornește din Câmpeni și se întinde pe 11 kilometri până la Cărpiniș, în vecinătatea orașului Abrud.
„Până în anii ’70, trenul era acționat cu locomotive cu abur. Pe măsură ce tehnologia a evoluat, moții au avut trenuri moderne, care erau echivalentul celor care circulau pe liniile normale, dar la o scară mai mică. Acestea au fost ultimele trenuri care au circulat pe Valea Arieșului,” informează Căile Ferate Înguste, societatea care administrează traseul.
Tot în Munții Apuseni, pe Valea Crișului Alb, locomotives cu abur circulă pe ultima cale ferată îngustă din Hunedoara, un tronson de aproximativ zece kilometri între localitățile Brad și Crișcior. Această cale ferată, veche de peste 110 ani, a fost folosită intens până la sfârșitul secolului XX pentru transportul cărbunelui de la Țebea și al minereului din zona Bradului. Ea a fost clasată ca monument istoric, la inițiativa austriacului Georg Hocevar, care întreține traseul.
În Hunedoara, peste 100 de kilometri de cale ferată îngustă funcționau la mijlocul secolului trecut. Cea mai veche dintre ele a fost linia Hunedoara – Ghelari, din Ținutul Pădurenilor, iar o altă cale ferată lega orașul Orăștie de Sarmizegetusa Regia, aflată la circa 40 de kilometri, pe Valea Grădiștii. Aceste căi ferate miniere și forestiere erau folosite în special pentru transportul cărbunelui și al lemnelor, dar erau și extrem de utile locuitorilor din așezările izolate ale Hunedoarei.
În nordul României, orașul Vișeu de Sus din Maramureș a devenit o stațiune cunoscută datorită căii ferate forestiere care a fost folosită aproape continuu de la inaugurarea sa în 1932. Traseul are circa 30 de kilometri pe Valea Vaserului, iar astăzi, un tronson de 22 de kilometri, între stațiile Vișeu de Sus și Paltin, este destinat turiștilor.
„Mocănița de la Vișeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. În prezent, sunt patru locomotive cu aburi care funcționează pe această rută, numele lor fiind: Elveția, Cozia, Măriuța, Krauss. Durata totală a călătoriei pe traseul Vișeu de Sus – Stația Paltin este de două ore,” anunță primăria orașului Vișeu de Sus.
În Bucovina, primele căi ferate înguste au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea la Moldovița. În anii ‘80, rețeaua de căi ferate cu ecartament de 760 mm depășea 70 de kilometri și era folosită în special pentru transportul buștenilor. La Mănăstirea Moldovița din Suceava, un traseu de circa 12 kilometri de cale ferată îngustă pe care circulă „Mocănița Huțulca” este, din 2005, destinat turismului.
Prima cale ferată forestieră din România, construită între 1889 și 1891 pe ruta Covasna-Comandău, a fost închisă circulației în 1999, dar în următorii ani a fost folosit un tronson de circa șapte kilometri în scop turistic, în Covasna. Linia îngustă Târgu Mureș – Lechința, de 96 de kilometri, datează de la începutul secolului XX și a fost dezafectată în anii ‘90, cu excepția unui tronson de 35 de kilometri între Râciu (Mureș) și Teaca (Bistrița-Năsăud), care a fost reabilitat și folosit ocazional în scop turistic
Fii primul care comentează