Asculta acest articolCinci cadavre au fost descoperite grație unor împrejurări neprevăzute. Vor mai fi oare și altele prin văgăunile, zăcând pădurile și coclaurile frontierei? Criminala propagandă a emigrărilor clandestine, svonurile și șoaptele lansate în rândurile unei populații — care a avut atâta de suferit — sub regimurile trecute încep să-și dea roadele. Părinți smulși copiiilor, copii luați de la părinți pentru a fi trimiși în lumea fără întoarcere, gospodării distruse și peste tot doliu și jale. Iată anunțul mortuar care ar prinde cinci nume: un întreg grup de tineri uciși lângă Satu Mare pentru a fi jefuiți, mai întâi o tânără pereche care abia se căsătorise: Reta și Marcel Chunsbruner, apoi Nelu Godeanu.
Tânăra Loli Deli și Manole Weinberg. Acesta din urmă abia împlinise 23 ani…” Grupul acesta plecase din București, la sfârșitul lui septembrie 1947, în mare taină, împreună cu alți trei tineri: Pavel și frații Calmanovici. Au ajuns la Satu-Mare și au intrat în legătură cu câțiva contrabandiști localnici, care se ocupau cu așa zisele treceri clandestine, dar și cu banditismele de pe frontieră. Au rămas în Satu-Mare câteva zile până ce contrabandiștii aveau să fixeze noaptea când avea să aibă loc trecerea.
Din grupul de mai sus, soțul tinerei Loli Deli, Ionel Deli nu a putut pleca împreună cu tovarășa lui de viață și s-a dus peste o zi, două, spre altă direcție, pe la Oradea Mare, dar cu credința că toți se vor întâlni fie la Viena, pe la Budapesta. In timp ce grupul în care se afla soția aștepta trecerea, Ionel Deli a fost prins pe frontieră, arestat, trimis la Cluj și condamnat acolo la trei luni închisoare pentru încercarea de a trece fraudulos granița. Ispășea deci pedeapsa în momentul când grupul soției aștepta la Satu-Mare o noapte fără lună, pentru a trece fraudulos în Ungaria, și bineînțeles, unul nu știuse ce se întâmplase cu celuilalt.
„CUNUNIA” DE LÂNGĂ SATU MARE
O chidățenie s-a petrecutcu grupul în fruntea caruia era tânăra pereche recent căsătorită. Retta și Marcel Kinsbrunner. Contrabandiștii de la Satu Mare (recomandați de un localnic) amânau, sub diferite motive diferite, trecerea peste graniță. Spuneau că era imposibil să treacă, dintr-o dată, într-o singură noapte, pe cei opt inși. I-au eșalonat cinci întâi, pe urmă ceilalți trei.
Eșalonarea aceasta a fost norocul ultimilor trei. Căci, nemaivoind să aștepte, tinerii Pavel Calmanovici au renunțat să mai meargă cu restul grupului. S-au despărțit de primii cinci și au căutat alți contrabandiști. Și într-o noapte de la sfârșitul lui septembrie, Pavel și frații Calmanovici au trecut frontiera și au ajuns la Viena. De acolo au scris în țară Au dat semn de o viață, dar în același timp au vorbit în scrisoarea lor despre “Cununia de lângă Satu-Mare. Cununie la care precizau ei, fuseseră Retta și Marcel Kinsbrunner, Loli Deli și Manole Weinberg.
Ceva mai mult: arătau că această “cununie” s-a desfășurat în punctul cutare și cutare, în noaptea de 29 septembrie și că, a fost oficiată de către „Joji și Juji”. Ori, aceste din urmă nume erau poreclele celor doi contrabandiști de la Satu-Mare care-și luaseră angajamentul să treacă peste graniță pe cei 5 tineri.
Printr-o întâmplare, scrisoarea a ajuns în mâinile autorităților, care am trimis-o Siguranței din Satu Mare, al cărei șef a început imediat cercetările de rigoare Cei doi contrabandiști erau bine cunoscuți.
Unul are acolo un impozant blokhause. Celălalt se bucura de reputația omului „cinstit”. Și bineînțeles ambii contrabandiști au luat în brațe pe: „nu știm nimic”. Dar chestorul de la Satu Mare nu a dezarmat.
„I -AM VĂZUT DANSÂND LA BUDAPESTA”
Treceau zilele și săptămânile. Familiile de la Bucarești așteptau vești de la copiii lor și erau convinși că aceștia au trecut granița. Oamenii erau totuși îngrijorați că nu primeau de undeva nicio veste că au ajuns… Au început să fie impacientați au început să cerceteze. Tatăl Rettei, de exemplu, domnul Nachtigal, funcționar la “Distribuția”, au început să călătorească, să întrebe… A găsit chiar la București pe un vânzător ambulant care, împreună cu altul, pleca mereu spre Satu-Mare…
Erau cunoscuții ca având legături cu contrabandiștii. D. Nachtigal, disperarat că nu are nicio veste de la fiică și ginere, l-a implorat să-i spună unde sunt cei plecați. Și vânzătorul l-a consolat: “I-am văzut cu ochii mei dansând, la Budapesta” Și a adungat, revoltat. — Încă spuneam lui Mitică, tovarășii lui, că e rușinos ca niște oameni fugiți să danseze într-un local!
Ulterior, Nachtigal avea să se convingă că individul de mai sus îl consola cu un anumit scop: era „vânzător de ponturi– al contrabandiștilor și misiunea lui era să potolească vigilența familiilor.
CONDAMNAȚI ÎN UNGARIA
La urechile familiilor au venit apoi alte svovuri, stranii și oarecum interesate. Unul dintre ele devenea mai insistent. Li se spunea că grupul fusese prins de către autoritățile maghiare și toți cei cinci tineri au fost condamnați la trei luni închisoare, li se fixa și data eliberării din închisoare: 29 Decembrie.
Dor a trecut și această dată și familiile n-au primit nicio veste de la copiii plecați.
Pe de aftă parte. Ionel Deli eliberat din închisoarea Cluj aflând la București că soția sa a plecat pe la Satu-Mare. a plecat imediat acolo. A început cercetări amănunțite. în dreapta, în stânga. A plecat și Nachtigal, apoi avocatul Godeanu, fratele lui Nelu Godeanu. Contrabandiștii susțineau dârz că nu ei transportaseră peste frontieră pe cei cinci…
LA LOCUL CRIMEI
În cele din urmă, s-a luat din nou ca punct de plecare al cercetărilor, scrisoarea celor trei tineri de la Viena. Ei indicau cu precizie punctele unde avusese loc ,,cununia” În prezența autorităților s-au făcut acolo săpături și s-a dat peste cele cinci cadavre ale tinerilor uciși încă în noaptea de 29 septembrie.
Zăceau acolo Retta și Marcel Kunsbrunner, Nelu Godeanu, Loli Deli, Manole Weinberer. Contrabandiștii n-au mai putut nega, mai ales că între timp fuseseră descoperite unele lucruri de care victimele fuseseră jefuite.
RECONSTITUIREA NOPȚII ASASINATELOR
Autoritățile din Satu Mare au procedat pe loc la reconstituirea oribilelor asasinate. Lumea din Satu Mare a aflat despre cele ce se petrec pe frontieră — și o mulțime de oameni s-au dus să privească. Cei doi criminali abia au scăpat de linșaj. Grănicerii și jandarmii au trebuit să depună eforturi pentru a scăpa pe criminali de furia mulțimei. Criminalii au povestit cele ce s-au petrecut acolo, pe graniță, în noaptea de 29 Septembrie. Aduseseră întreg grupul până aproape de frontieră. Spuseseră tinerilor că este imposibil să treacă cinci deodată. Aveau să facă treaba cu seriozitate… câte unul.
— Uite, voi stați aici și așteptați. Noi luăm unul și-l ducem dincolo, pe urmă venim și luăm pe al doilea. Nimeni nu mișcă. Stați locului, ascunși. Grănicerii pot apare pe neașteptate. Ssst!…Nicio mișcare.. Tinerii au crezut. Primul a plecat flancat de cei doi contrabandiști. Ceilalți auzeau scârțâitul pantofilor prin frunza uscată… își țineau răsuflarea. Insă drumul nu era prea scurt. Au trebuit să aștepte.
Contrabandiștii s-au reîntors au luat pe al doilea, apoi pe al reilea… al patrulea și în cele din urmă, pe ultimul. În realitate, tinerii, făceau câteva sute de metri în vâlcea, după o cotitura unde era un dâmb. Unul dintre criminali lovea pe tânăr cu parul încap, celălalt îi înfigea cuțitul în spate. Nici un vaet, nici un geamăt nu s-a auzit pe toată întinderea albă… Toți cinci tineri au fost asasinați în aceleași condițiuni, în acelaș loc.
Criminalii au povestit că victimele achitaseră anterior ,,taxele” și că fuseseră informați că fiecare dintre tineri poartă asupra lui o mare avere. După ce i-au ucis, criminali au procedat la jefuirea metodică a cadavrelor. Banii, bijuteriile ceasornicele, chiar obiectele de îmbrăcăminte au fost luate de cei doi criminali care — se apropiau zorile — au îngropat apoi cadavele și s-au reîntots pe căile știute de ei, la Satu Mare.
La reconstituire, criminalii s-au contrazis
Unul dintre ei a ținut să precizeze că el nu a vrut să ucidă: — Nu vroiam să-i omoram, ci numai să-i jefuim, cum am făcut și cu alții. El însă a fost de părere să-i ucidem… S-a aflat apoi că bandiții au jefuit numeroase alte loturi. Ceva mai mult, au trebuit să mărturisească în cele din urmă că afară de grupul acesta, comisesem alte13 asasinate și că victimele lor fuseseră îngropate tot pe graniță.
Siguranța din Satu Mare a început pe urmă cercetările, spre a identifica celelalte victime. Cele 5 cadavre dezgropate pe frontieră au fost aduse cu săniile la Satu Mare; aproape toată populația orașului a luat parte la înhumarea lor în cimitirul evreilor ortodocși. Familiile bucureștene au fost reprezentate la această tristă ceremonie care încheie un capitol de tragedie… Domnul Nachtigal nu și-a putut stăpâni durerea: Ar trebui să știe toată lumea ce se întâmplă. Să nu-și mai lase copiii pradă acestor bandiți.
Autoritățile polițienești și-au continuat cercetările, fiindcă cei doi criminali păreau să tăinuiască alte crime vechi și mai noi, înregistrate tot în lumea emigranților elandestini. Contradicțiile lor din cursul reconsituirii, unele lucruri găsite la domiciliul lor și complicitațile lor acoperite la anchetă lasă să se întrevadă că ei au pe conștiință și alte victime. Cercetările continuă deci și înalte părți, nu numai la Satu Mare, și ele sunt menite să arate adevărata față a acestor “emigrări clandestine, care au adus jalea în atâtea familii ce credeau în mirajul trecerilor frauduloase.
Asasinii de la Satu Mare au fost duși la București
Autoritățile comuniste critică “febra plecărilor nejustificate”
Asasinii de la Satu Mare au fost duși la București, scrie ziarul „Semnalul” din 10 ianuarie 1948. Impresia stârnită de relatarea asupra asasinatelor de lângă Satul Mare, este explicabilă. O febră a plecărilor haotice cuprinsese nu de mult pe unii oameni. Febra aceasta întreținută cu diverse svonuri și șoapte mincinoase nu a fost potolită nici de comunicatele oficiale ale organizațiilor evreiești, nici de precizările forurilor în drept care arătau că totul este aventură riscantă.
Anumiți indivizi fără scrupule, profitorii care apar la orice ocazie, nu s-au dat bătuți și au continuat să lanseze discret mirajul acelor emigrări clandestine care îndoliază astăzi atâtea și atâtea familii. Ceea ce trebue subliniat, pentru a arăta unde a dus această criminală febră, e faptul că nu numai tineri evrei au căzut victimă bandiților de la frontieră, ci și români. Dar sunt alte familii din care lipsesc membrii plecați în aventură și de la care nu s-au primit vești.
Este lesne de înțeles ce s-a petrecut in sufletul acestor oameni când au aflat cele întâmplate grupului de cinci tineri lângă Satul Mare. Dar o vină poartă și mulți dintre cei ce, printr-o întâmplare (care azi nu se mai poate repeta), au reușit să se strecoare clandestin peste graniți. Toți aceștia au scris rudelor că au ajuns unde vroiau, dar foarte puțini au descris ce au pătimit. Căci aproape și primul dintre cei ce au trecut ilegal granița nu au scăpat de jaf.
Cei ce au trecut teferi au ajuns printre străini fără nici un bagaj, fără un ban, fără o bijuterie. Unii, mai voinici, s-au opus. Dacă n-au fost uciși, au trebuit să suporte maltratările și teroarea călăuzelor și contrabandiștilor.
Câteva exemple menite să oprească fuga din țară
Trei tineri, între care fiul bijutierului Pavel, s-au despărțit de grupul ucis la Satu Mare și au ajuns dincolo de frontieră. Au scris în țară — au arătat ce au pătimit, dar în acelaș timp au dat vești asupra celor cinci buni prieteni suprimați în vâlceaua graniței.
Scrisoarea aceasta a dus la descoperirea asasinatelor și asasinilor. Dar, cu drept cuvânt, cei în drept și-au pus întrebarea: de unde a știut grupul Pavel că prietenii lor au fost uciși? Chiar ceva mai mult, de unde au aflat locul în care fuseseră îngropați? Este încă o taină, pe care anchetatorii nu au putut să o dezlege, dar se presupune că, cei ce au dus peste frontieră grupul Pavel, au știut de isprava celorlalți, și au arătat probabil locul unde victimele au fost îngropate.
Rudele celor asasinați lângă Satul Mare s-au înapoiat în Capitală și unele au sesizat autoritățile
Câteva fapte suspecte au stârnit bănueli. In primul rând asupra unui vânzător ambulant care se oferise să dovedească acestor familii că a văzut la Budapesta pe cei uciși. Rămâne de văzut ce interes a avut cel vizat ca să spună acest lucru și dacă a făcut-o pentru altceva decât din simplă compasiune pentru îndoliatele familii. Fratele lui Nelu Godeanu, fost funcționar la Telefoane s-a întors și el din Satu Mare unde a fost confruntat cu criminalii.
Asemănarea între cei doi frați era atât de mare încât criminalii au avut un moment de groază. Li s-a părut că au în față pe cel ucis. Ei au povestit apoi că Godeanu a fost singurul din grup care a simțit că modul cum e luat fiecare spre a fi dus ..dincolo” nu este decât o cursă a morții. Și a căutat să se opună. A fost de altfel singurul din grup care s-a luptat cu criminalii. Băiat voinic, curajos, a încercat să fugă.
A făcut douăzeci de pași și s-a poticnit de o rădăcină. A căzut și s-a lovit la cap. Criminalii au reușit să-l ajungă — și unul i-a înfipt cuțitul în spate. Criminalii au povestit toată această scenă, — și au arătat anchetatorilor locul unde au ascuns lucrurile furate victimelor.
Ianoș și Marton Gyula au fost expediați de la Satu Mare la București
Duși la București, cei doi asasini ai fost anchetați. Pe de altă parte s-a cerut trimiterea și altor anchetați la Oradea Mare și Timișoara. După cum se știe, măsurile luate în ultima vreme de către autoritățile superioare au dus la descoperirea a numeroși contrabandiști ce se ocupau cu trecerea și mai ales jefuirea ori uciderea celor ce doreau să emigreze clandestin. De altminteri, echipele mixte de pază din regiunile de frontieră, polițiști, grăniceri și jandarmi, au salvat o întreagă familie de la moarte.
Un post de veghe instalat într-un copac, în regiunea Oradea, a intervenit la timp în momentul când criminalii vroiau să se arunce asupra victimelor. E interesant de știut că grupul asasinat lângă Satul Mare fusese prins lângă graniță, cu două zile înainte de noaptea fatală și arestat la poliția locală. Eliberați, cei cinci tineri n-au renunțat la planul lor. Mai ales că Nelu Goldeanu era după patru încercări similare de a fugi din țară.
Notă: Asasinii de la Satu Mare au mai recunoscut alte opt crime, scrie ziarul Semnalul din 18 ianuarie 1948.
Pe măsură ce vom găsi alte dovezi ale crimelor de la Satu Mare le vom aduce la cunoștința publicului.
Fii primul care comentează