Asculta acest articolCine decide tratamentul, care sunt protocoalele, ce se întâmplă în Franța sau Germania?
Secțiile de Terapie Intensivă (ATI) reprezintă, fără îndoială, linia de demarcație între viață și moarte, un loc în care deciziile medicale pot avea consecințe vitale. Recentul scandal de la Spitalul „Sf. Pantelimon” din București, unde două doctorițe sunt anchetate pentru omor comis asupra unui pacient, a generat o discuție amplă despre ceea ce se întâmplă în aceste secții critice. Întrebările sunt multe: cine decide tratamentul, ce protocoale sunt urmate și cum se compară acestea cu cele din țări cu sisteme de sănătate mai dezvoltate, precum Franța sau Germania?
Cum sunt tratați pacienții la ATI în România?
În România, secțiile de Terapie Intensivă sunt adesea ultimul refugiu pentru pacienți grav bolnavi, un loc unde medicii luptă să salveze vieți. Conform Ordinului nr. 1500/2009, activitatea în aceste secții este strict reglementată, iar protocoalele terapeutice sunt elaborate de medicul șef al secției. Însă, în practică, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de clare. Medicii se confruntă frecvent cu pacienți aflați în stadii terminale, pentru care nu există reglementări clare privind modul de tratare sau când se poate decide oprirea tratamentului intensiv. Lipsa acestor protocoale specifice face ca pacienții să își petreacă ultimele zile intubați, fără șansa de a alege o moarte demnă.
Protocoalele medicale și responsabilitățile medicilor
Conform legislației românești, medicii din secțiile ATI au ca scop principal salvarea vieții pacientului. Medicul șef coordonează activitatea, iar fiecare pacient are un tratament stabilit de echipa medicală în timpul vizitei de dimineață. Totuși, în lipsa unor reglementări clare pentru pacienții în fază terminală, deciziile devin adesea subiect de dezbatere morală și legală. De exemplu, la „Sf. Pantelimon”, medicii sunt acuzați că au redus intenționat doza unui medicament esențial, punând în pericol viața pacientului. Astfel de acuzații ridică probleme serioase legate de cine și cum decide când un tratament ar trebui să fie oprit.
Cum se desfășoară lucrurile în Franța și Germania?
În contrast, sistemele de sănătate din Franța și Germania au protocoale mai bine stabilite pentru gestionarea pacienților critici sau în fază terminală. În aceste țări, pacienții pot să își exprime dorințele cu privire la tratamentele medicale în avans, prin documente precum „directivele anticipate”. Dacă pacientul nu mai este conștient, decizia aparține familiei, în consultare cu medicii. În plus, personalul medical este mult mai pregătit și instruit în paliativă, asigurând o tranziție mai lină pentru pacienții care se află la finalul vieții.
Recent, în cazul de la „Sf. Pantelimon”, mai mulți medici din Franța și Germania și-au exprimat sprijinul pentru doctorițele acuzate, subliniind că, în cazul unui pacient cu resurse biologice limitate, decesul este adesea inevitabil, iar scopul tratamentului ar trebui să fie asigurarea unui sfârșit cât mai demn.
Sistemul de sănătate din România se află într-un proces continuu de adaptare și modernizare, însă rămâne mult în urmă față de alte țări europene. În lipsa unor reglementări clare și actualizate, medicii se confruntă cu dileme etice și juridice greu de rezolvat. Pentru a preveni alte scandaluri și pentru a asigura un tratament adecvat pacienților aflați în situații critice, este esențial ca România să adopte o legislație care să reglementeze clar procedurile din secțiile ATI, inspirată din modele internaționale. Aceasta ar trebui să includă atât protocoale clare pentru tratamentul pacienților critici, cât și un cadru legal care să permită medicilor să ia decizii informate și responsabile, fără teama de repercusiuni legale nejustificate.
Fii primul care comentează