Asculta acest articol

Asta pentru că știu că alegerile se câștigă cu promisiuni, nu cu propuneri concrete. Nu programul politic al unui candidat prezidențial entuziasmează populația, ci mai degrabă promisiunea unui triumf al unui candidat asupra altui candidat. Ca la tenis, un jucător împotriva altui jucător, nu ca la fotbal, ca la rugbi, sport de echipă. O verigă slabă și meciul este pierdut.

A trecut și congresul PSD.  În loc de program, social democrații, așa cum este normal în politică, și-au criticat adversarul. Nu George Simion, nu Elena Lasconi, ci Nicolae Ciucă.
Adevăratul adversar al PSD este PNL. Nu USR, nu AUR, nu PMP, nu UDMR. De ce PNL? pentru că este sigurul partid care poate găsi aliați pentru a forma un guvern, care poate guverna, care este o alternativă la PSD.
După cum s-a întâmplat la toate alegerile prezidențiale, candidații PSD au pierdut în fața candidatul PNL, devenit în turul doi candidatul dreptei, candidatul anti-PSD.

Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că adversarul PSD este PNL. Și invers. Alianța actuală este simplă cumetrie, o logodnă între două persoane care nu se suportă, ba chiar se urăsc. Este natural să se despartă. este natural să intre în alegerile parlamentare și prezidențiale separat.

După triumful PSD la congresul de desemnare a candidatului la alegerile prezidențiale, este rândul PNL să arate ce poate, ce spectacol poate pune în scenă mai triumfalist decât au făcut-o social-democrații.
Dar să vedem cum arată primul sondaj cu aproape sigurii candidați prezidențiali. Ne interesează ierarhia primilor patru. Locul 1, ca de obicei, este ocupat de candidatul PSD, oricine ar fi acela. Așadar, oglinda momentului arată în felul următor: Marcel Ciolacu 25%, George Simion, 19%, Mircea Geoană, 15%, Nicolae Ciucă, 13%. Locul 5 este ocupat de Elena Lasconi, cu 12%,  locul șase îi revine Dianei Șoșoacă, 8%, locul șapte  Cristian Diaconescu, 7%, iar ultimul loc, cu 1%, îi revine lui Kelemen Hunor, cu 1%.

Acest ultim loc, ocupat de candidatul UDMR arată foarte clar că sondajul este făcut cam din pix. Candidatul UDMR are exact atâtea procente câte obține la alegerile parlamentare, adică ușor peste 5%.
Asta înseamnă că patru procente ale maghiarilor au fost împărțite celorlalți candidați ca să iasă scara perfect, în favoarea candidaților situați pe primul loc.
Dacă așa stau lucrurile, dacă Marcel Ciolacu este pe locul întâi, iar George Simion pe locul doi, cei care vor să ajungă, în sfârșit, candidatul PSD președintele României, trebuie să voteze  candidatul AUR.

Candidații de pe locurile trei și patru, ocupate de Mircea Geană și Nicolae Ciucă, trebuie împiedicați să ajungă în turul doi. Ambii au șanse să câștige în fața lui Marcel Ciolacu.
Ce-i de făcut? PSD trebuie să-și împartă armata astfel încât cel mai slab contracandidat, George Simion, să joace finala cu Marcel Ciolacu.

Niciun partid nu are cum să recunoască, dar toată lumea știe că atacurile personale aduc rezultate bune în campaniile electorale. Liberalii atacă agresiv, dar fără conținut precis. Dacă Nicolae Ciucă are și în alte sondaje un procentaj atât de slab, numai o strategie curajoasă îl poate ridica pe Ciucă până la locul doi. Ce altceva decât o alianță PNL- USR poate trimite un candidat în turul doi?

Prin urmare soluția este fie schimbarea candidatului, fie o alianță cu USR. O alianță imposibilă. Singur, așa cum Ucraina nu poate lupta cu Rusia, nici PNL nu poate lupta cu PSD fără ajutor din partea unor aliați.
Are PNL curajul să recunoască, să respingă cu fermitate, ca neavenită, alianța cu PSD?  Are curajul să, cu umilință, să se așeze la masă cu parteneri de dreapta?
În același timp se pune întrebarea ce câștigă USR dacă merge la prezidențiale cu candidat propriu?

Se spune că politica este arta compromisului. Mai degrabă politica este arta imposibilului. Dar să acceptăm datele sondajului ca fiind corecte. Ce s-ar întâmpla dacă ajunge președintele României candidatul PSD? Exact același lucru ca în cazul în care ajunge președinte un candidat al dreptei. Prin urmare, succes tuturor candidaților.