Asculta acest articolLucrurile se îndreaptă în direcțiile dorite de PNL și PSD. Unul dintre cele două partide a dorit să iasă de la guvernare și i se împlinește dorința. Altul a vrut să rămână singur și iată că va rămâne aproape singur, cele două sau poate trei partide fiind mici și fără mari pretenții.
Despărțirea dintre liberali și social democrați era previzibilă încă de la înființarea USL. Surpriza este că divorțul a survenit prea devreme, pe neașteptate.
Victor Ponta a găsit o explicație pentru spargerea USL în favoarea PSD. El spune că Antonescu sacrifică un proiect național pentru unul strict personal. Cu alte cuvinte aruncă toată vina asupra celui ce vrea să ajungă președintele României sacrificând totul, inclusiv stabilitatea politică. Percepția publică este foarte importantă. De ce este important de văzut cine se face vinovat de spargerea USL? Pentru că se destramă o coaliție înainte ca ea să se fi erodat. În răstimpul destul de scurt, de la instalarea Guvernului Ponta, cu toate gafele, în ciuda faptului că s-a guvernat destul de prost, USL încă se mai bucură de încredere din partea populației. De asemenea, nu a apărut o alternativă la actuala guvernare. PDL se află încă sub zodia nefastă a votului negativ. PNL și-a ales un moment prost pentru ieșirea de la guvernare. Opinia publică era marcată de tragedia aviatică din Apuseni pentru care vinovați erau considerați miniștri liberali, în special Radu Stroe. Scandalul a pornit de la demisia acestuia, pentru ca apoi să se amplifice cu demisiile sau demiterea altor miniștrii liberali. Tot ca o sarcină negativă asupra PNL se răsfrâng dosarele din justiție ale unor miniștri. DNA pare să se fi fixat cu precădere asupra oamenilor din PNL. Rezultatele se văd. Partidul a scăzut în sondaje, iar partenerii, mai pe față mai pe ascuns, și-au aranjat o majoritate de rezervă. De fapt PNL a făcut mai multe greșeli tactice, punându-se rău cu partidele din opoziție, ignorând sau îndepărtându-și mass media. Nu se poate spune că iese cu coada între picioare de la putere, însă nici că intră cu fruntea sus în opoziție. Liberalii au făcut destule compromisuri pentru a nu se putea erija într-o forță justițiară.
Contează mai puțin ce va face partidul care iese de la guvernare. Important este ce vor face partidele care rămân la guvernare. PSD își asumă o mare responsabilitate, devenind acum în adevăratul sens al cuvântului principalul partid de guvernământ. Partidele-satelit au o responsabilitate nesemnificativă. Rămânând singur, după mazilirea liberalilor, PSD se alege cu o sumedenie de posturi noi pentru propria clientelă. Această oaste de bugetari politici va fi aruncată în lupta electorală, întâi la europarlamentare, apoi la prezidențiale.
PSD, spre deosebire de alte partide, odată ajuns la guvernare știe ce să facă pentru a nu fi răsturnat, după cum i-a prezis Crin Antonescu. Cel mai probabil va repeta figura din perioada 2000-2004, bazându-se pe sprijinul parlamentar al unor partide. Poate proceda la fel ca PNL în timpul Guvernului Tăriceanu, când a primit sprijin parlamentar din partea PSD. Sunt două exemple de guverne minoritare care prin negocieri de culise, prin compromisuri, au reușit să-și ducă până la capăt mandatele. PSD-ul de acum este într-o situație și mai bună. Depinde, desigur, și de adversari, însă pe moment majoritatea pe care se poate baza pare foarte stabilă. PC, UNPR și eventual UDMR, sunt partide care nu-și găsesc rostul în opoziție.
