Asculta acest articolDincolo de spectacol, dincolo de ținuta emisiunii de la Antena 3 de luni seara, candidatul PNL a reușit să demonstreze că are și pregătirea și determinarea să urce pe podium pentru o confruntare în doi cu oricare dintre contracandidații săi.
De ce Nicolae Ciucă a stat într-un con de umbră atât ca prim ministru, cât și ca președinte al Senatului? Întrebarea este tardivă, însă există explicații plauzibile.
În primul rând se pare că avea o reținere de a ieși în față din cauza președintelui Klaus Iohannis. În al doilea rând era legat de mâini și de picioare de “contractul” cu PSD. Din punct de vedere electoral alianța cu PSD a adus PNL-ului o sumă de prejudicii de imagine greu de contabilizat.
Nu în ultimul rând s-ar părea că președintele PNL a avut în preajmă prea mulți consilieri care practic l-au împiedicat să facă saltul de la un simplu șef la postura de lider.
Pe scurt, Nicolae Ciucă devine pe zi ce trece un adversar redutabil. După prestația de luni cu siguranță se vor face comparații între candidații de top. George Simion este încă prea cruduț și nepregătit pentru a intra într-un dialog cu adversarul calificat în turul doi.
Cultura lui politică și mai ales economică este într-un stadiu incipient. Mai trebuie să acumuleze cunoștințe și experiențe. După un mandat de parlamentar se va putea vorbi despre un politician în adevăratul sens al cuvântului sau va rămâne o veșnică tânără speranță a unei anumite categorii de alegători.
O finală Ciolacu-Ciucă înseamnă în fond o confruntare între cele mai mari partide politice, între programele economice, de stânga și de dreapta, verificate în timp. Social democrația și liberalismul încă rămân fundamentul pe care s-a construit democrația europeană euro-atlantică.
Statele Unite, Uniunea Europeană, Marea Britanie sunt expresii ale social democrației și liberalismului, nu ale suveranismelor, naționalismelor, extremismelor de tot soiul.
Cu lipsa lor de experiență politică, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu sunt singurii candidații care pot oferi o guvernare cât de cât previzibilă. Pentru că au în spate singurele partide hârșiite în exercițiul de guvernare. Îmbătrânite în rele, cu multe uscături, PSD și PNL sunt singurele garanții că în România va exista o stabilitate politică în această conjunctură geopolitică primejdioasă.
Nu trebuie să faci un mare efort pentru a o imagina pe Elena Lasconi în funcția supremă în stat. Devenind atât de vizibilă dacă va ajuta USR să obțină un scor bun la parlamentare, primărița din Câmpulung și-a făcut datoria. La rândul lui, George Simion își va atinge apogeul ca viitor lider al opoziției, ajutând AUR să obțină un rezultat bun la parlamentare.
Dar nici Simion, nici Lasconi nu sunt candidați prezidențiali de primă mărime. Mircea Geoană are calibru, experiența lui politică dă pe dinafară, dar nu are partid.
Așadar, PNL și PSD trebuie să pregătească populația pentru o confruntare între Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Atacurile din ce în ce mai aprige între cele două tabere, direct între candidați, arată că fiecare partid a înțeles cine este adevăratul său adversar. Trebuie să-i privim pe cei doi candidați la fel ca pe Ion Iliescu și Emil Constantinescu la prezidențialele din anul 1996, la fel ca pe Adrian Năstase și Traian Băsescu la alegerile din 2004.
Ciucă și Ciolacu sunt al treilea cuplu reprezentativ pentru bătălia dintre stânga și dreapta politică din România. Fiecăruia i se pot găsi calități și defecte, dar de data aceasta, la fel ca la prezidențialele din 1996 și 2004, se confruntă două ideologii. Vor reuși echipele de campanii ale PNL și PNL să arate adevăratele mize ale alegerilor din acest an? Mai mult decât atât, calificarea în turul doi va influența rezultatele alegerilor parlamentare.
Un George Simion ajuns în turul doi va ridica AUR, precum și partidul lui Șoșoacă, la cel puțin 30 de procente. Cred că nici PSD nu-și dorește acest lucru.
Fii primul care comentează