Asculta acest articol
Un instrument muzical chinezesc antic, Bianzhong (编钟) este un ansamblu melodios de clopote de bronz suspendate pe un cadru de lemn. La fel ca litofonul, Bianqing (編磬), un ansamblu melodios de pietre plate în formă de L suspendate pe un cadru de lemn, carillonul de clopote este unul dintre cele mai religioase instrumente ale Chinei antice. Probabil evoluate din clopotele de jad, clopotele acordate sunt o realizare extrem de impresionantă de muzicalitate, metalurgie și matematică. Apărute pentru prima dată în 2100 î.Hr. ca clopote (fără clapă), acestea au fost aranjate în timpul dinastiei Zhou într-un ansamblu de clopote cu dimensiuni cuprinse între 153 și 9 centimetri înălțime. Cu forma lor distinctă de lentilă a gurii și cele 36 de proeminențe simetrice la exterior, fiecare clopot putea produce două tonuri diferite.
Un set complet de 65 de clopote ceremoniale a fost descoperit în mormântul marchizului Yi (decedat în jurul anului 430 î.Hr.), conducător al ținutului Zeng din statul Chu (曾侯乙墓). Gama muzicală a setului era de 5 octave, cu 3 complet cromatice. Acest set anume poate fi folosit și astăzi. Până în secolul al VI-lea î.Hr., acordarea fină a acestora pentru a obține note precise era o preocupare deosebită. Clopotele muzicale indică faptul că China antică avea o înțelegere sofisticată a muzicii și a tonalității și, prin urmare, o înțelegere sofisticată a principiilor matematice din spatele acestora.
Fabricarea clopotelor muzicale era o treabă foarte meticuloasă, necesitând o combinație precisă a aliajului, tehnici avansate de turnare și o înălțime bună a sunetului. Unele clopote prezintă urme de răzuire atunci când clopotul turnat era puțin decalat. Distanța precisă dintre note necesită dimensiuni precise ale clopotelor, care fac parte dintr-un sistem amplu și complex de măsurători și standarde. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că carillonurile de clopote ( Bianzhong ) erau o posesiune prețuită și extrem de simbolică a elitei.
Fii primul care comentează