În luna februarie se împlinesc 240 de ani de la moartea episcopului greco-catolic Grigore Maior. Născut pe meleagurile sătmărene în ianuarie 1715, la Sărăuad – localitate aflată atunci în comitatul Solnocului de Mijloc, într-o familie nobiliară, a fost cel de-al șaselea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, episcop al Episcopiei de Făgăraș cu sediul la Blaj, între 1773-1782.
Grigore Maior a murit la Mănăstirea din Alba Iulia, de unde a fost dus și înmormântat la Blaj. A lăsat Bisericii cea mai mare parte din avere. Viața sa zbuciumată și dragostea deosebită de neam l-au făcut să fie considerat un al doilea Inocențiu Micu „deoarece singur acesta cu râvnă și cu luptă spre organizarea fericirii neamului românesc între episcopii cei românești se poate asemăna cu adevăratul părinte al românilor, Ioan Inochentie Klein”, cum l-a caracterizat Petru Maior.
Fii primul care comentează