INFORMAȚIA DE DUMINICĂ

Congresul romilor din nordul Ardealului  organizat la Satu Mare, în anul 1936  în sala mare a municipiului Satu Mare

Asculta acest articol

Printre lucrurile importante pe care le-a pierdut omul modern,  concept discutabil, se află și simțul umorului. Oamenilor secolului 21 mai degrabă  le place sarcasmul, jocurile de cuvinte care jignesc, decât umorul sănătos, gluma fină care scoate în evidență calitățile subiectului. Se știe prea puțin despre revistele de umor din trecut. De exemplu, Iosif Vulcan, conducea în paralel cu revista „Familia” în care a debutat Mihai Eminescu și o revistă umoristică botezată „Gura satului”. Caricaturi, texte de un umor sănătos, majoritatea cu tentă politică, umpleau paginile spumoase ale revistei apărută la Oradea, tipărită la Budapesta. Din rubricile „Tândală și Păcală”, „Tanda și Manda” sau „Treanca-fleanca” rezistă timpului ca arhetipuri românești.

Apărută în anul 1853, Iosif Vulcan conduce „Gura satului” până în anul 1870 când predă ștafeta prietenului său E. B. Stănescu. Acesta   va duce mai departe revista până prin anul 1902. Una din temele preferate erau caricaturile pe marginea emblemei dualismului austr0-ungar cu cei doi vulturi bicefali înlocuiți cu caricaturile primului ministru Kalman Tisza și a împăratului Franz Joseph.

O altă revistă de umor, ce se autointitula “foaie hazlie” apărea în anul 1892 și a rezistat până în preajma celui de-al doilea război mondial. Apărută tot la Oradea, avea ca emblemă un singur vultur. Revista se numea “Vulturul Ardelean”  și avea o largă răspândire în întregul Ardeal printr-o rețea de abonamente bine organizată.

De exemplu la Satu Mare cel ce răspundea de abonamentele din zonă era dr. Emil Coconeți, Șeful financiar al județului Satu Mare, omologul actualului director general al Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu Mare, Ioan Șipoș.  Asta arată că în trecut era înțeles pe deplin rolul presei libere într-o societate democratică. Dar să revenim la subiectul noului număr din “Informația de Duminică”.

Dacă în numărul trecut am publicat un material despre Congresul romilor de la București, din anul 1933 prin care conducerea „Uniunii Generale a Romilor din România” s-a declarat simpatizanta lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul „Gărzii de Fier”, iată că romii din Satu Mare la Congresul romilor din nordul Ardealului, s-au comportat în consonanță cu profilul etniei lor.

Congresul s-a ținut în sala mare a municipiului Satu Mare. „Vulturul Ardelean” prezintă lucrările primei zi a Congresului în stilul caracteristic al unei reviste umoristice. Dar să-i lăsăm pe cititorii secolului 21 să savureze un text cum nu se mai scrie în epoca internetului, când rețelele de socializare, site-urile grăbite, nu-l pot face.

SATU MARE: Congresul romilor din nordul Ardealului 

Sătmarul se îmbracă de mare sărbătoare. Nordul Ardealului de culoare tuciurie se organizează. Se va vedea, că nu numai Sibiul, Făgărașul, Brașovul, Sighișoare, Șeica-mare și  Regatul vechi  își au romii lor, ci și Nordul Ardealului, Sătmarul, Sălajul, apoi Maramureșul, pe lângă marele număr de jidani, împodobiți cu zulufi și trompete în loc de nasuri, au și ei un număr destul de mare de romi și romițe îmbrăcați mai sumar, dar plini de dragoste pentru vioară și băgău.

Congresul s-a ținut în sala spațioasă a Primăriei Municipiului Satu Mare. Președintele de vârstă Mihăilescu a deschis adunarea într-o limbă literară țigănească aleasă, propunând ca președinte activ pe Iliuțescu Nițulescu mare barosan romesc de pe meleagurile sătmărene. A propus ca președinte de onoare pe Octavian Ardeleanu prefectul județului, directorul Spitalului de Stat și totodată roentgenologul organizației de romițe din Satu Mare. Propunerea a fost primită cu un ropot de aplauze și strănuturi. Dar să lăsăm să urmeze magistralul discurs al șucarului Mihăilescu… Mai multe în „Informația de Duminică”, numărul viitor.

Tot în Informația de Dumică mai puteți citi articolul „Filmul „The Brutalist” despre maghiarul  Laszlo Toth face furori în America”.