Asculta acest articolIndiferent ce consecinţe va avea, marşul pentru autonomie sau pentru susţinerea Ținutului Secuiesc, marchează o etapă importantă a dezbaterilor pe tema regionalizării. Autonomia locală şi regionalizarea sunt strâns legate. Dacă între ele nu este pus semnul egal, nici nu are rost să le pomenim.
În proiectul pentru modificarea Constituţiei, regionalizarea ocupă prima poziţie nu doar pentru că ar putea modifica structura actuală a specificului şi identităţii locale, ci şi pentru că le dă speranţă militanţilor maghiari pentru autonomie. Cu voie sau nu, USL le-a făcut un cadou locuitorilor din |inutul Secuiesc. În mod oficial, autorităţile statului român cheamă cetăţenii să-şi spună punctul de vedere despre regionalizare. În mod special, guvernul Ponta a anunţat că porneşte şi pe calea descentralizării. Cu atât mai mult, cetăţenii îşi pot exprima opiniile, care, evident, pot fi diferite. Într-un fel vede moldoveanul, olteanul, dobrogeanul înfiinţarea şi rostul regiunilor, şi cu totul altfel transilvănenii. În Transilvania o reîmpărţire administrativ teritorială nu poate face abstracţie de componenţa etnică. Românii, cea mai mare parte dintre ei, văd un prilej pentru dispersarea comunităţilor maghiare astfel încât ponderea lor într-o regiune să fie cât se poate de mică, în vreme ce maghiarii văd o oportunitate de a-şi strânge rândurile. Varianta oficială cu regiunile nou înfiinţate include judeţele Harghita şi Covasna într-o regiune cu Braşovul, Sibiul, Alba Iulia şi Mureş. O regiune în care s-ar topi super-majoritatea maghiară Harghita-Covasna.
Marşul pentru susţinerea |inutului Secuiesc este o consecinţă firească a proiectului susţinut de USL. De aici până la manifestările de protest nu a fost decât un pas. Guvernul are acum exact ceea ce a căutat, o surescitare a sensibilităţilor etnice, o explozie a naţionalismului gregar. Proiectul USL s-a suprapus ca o mănuşă peste pretenţiile considerate exagerate ale elementelor radicale din rândurile populaţiei maghiare. Dacă se poate înfiinţa o unitate administrativ-teritorială între câteva judeţe de ce ar face excepţie |inutul Secuiesc? De aici porneşte totul, iar unde se poate ajunge este greu de anticipat.
Se amestecă descentralizarea, regionalizarea, autonomia. Unde începe şi unde sfârşeşte autonomia? Descentralizarea vine de sus în jos, nu ca o necesitate, ci ca un cadou făcut de guvernul central administraţiilor locale. Regionalizarea, mai precis trasarea graniţelor, de asemenea vine de sus în jos. Unele judeţe se aleg cu câte o capitală, altele pierd o serie de instituţii. Dacă a existat o intenţie onorabilă, pe parcurs se pierde din lipsa unor clarificări. De fapt, nu a existat niciodată un proiect cu cap şi coadă, ci doar o însăilare de termeni, o improvizaţie. Maghiarii aveau un proiect clar, dezbătut de ani de zile, centrat de autodeterminare. Proiectului guvernamental îi lipseşte acest element. Pe de altă parte, se consideră că toate comunităţile româneşti sunt de acord din principiu cu tot ce li se propune de la centru. Radu Mazăre a bătut cu pumnul în masă şi dintr-un foc a apărut regiunea Dobrogea. În Transilvania legea o fac oraşele mari, Cluj, Braşov, Timişoara. Dar judeţele mai mici încă nu şi-au spus cuvântul. Guvernul ar trebui să se pregătească şi pentru acţiunile de protest ale românilor. Ele ar putea fi îndreptate atât împotriva puterii, a USL, cât şi ca o reacţie la adresa manifestărilor populaţiei maghiare. În final s-ar putea să nu avem parte de niciun fel de regionalizare, fiind vorba doar despre o faţetă demagogică a propagandei politice.
