Asculta acest articolCea mai gravă declarație pe care a făcut-o Traian Băsescu în această campanie electorală este aceea despre tânăra generație a PSD care este mai rea decât generația lui Ion Iliescu. Dacă așa privește lucrurile un președinte al unei țări, cu adevărat el nu merită să fie părintele patriei. Pur și simplu nu poți cataloga categorii întregi de cetățeni în termeni negativi. Aceeași abordare o avea cu câțiva ani în urmă.
“Am vrut să spun că de fapt școala scoate idioți”, îi șoptea filozofului Gabriel Liiceanu. Poate că în Constituție nu scrie negru pe alb că președintele trebuie să-și iubească toți “supușii”, dar sunt și lucruri subînțelese celei mai înalte funcții în stat. Pe Traian Băsescu l-a pierdut răutatea. Numai când tu însuți ești rău vezi răutatea celorlalți. Titlul unui celebru roman sună frumos “Fii bun până la capăt”. Poate că așa ar trebui să se numească și legea fundamentală, Constituția, arma cu care zice Traian Băsescu că luptă în mână.
În anii ‘60 în timpul marelui salt chinez, și a revoluției culturale, membrii de partid intrați în dizgrație erau scoși în piață iar poporul îi lovea cu carnetele de membri peste cap. Un secretar al lui Mao vâzând că erau subțiri și nu produceau durere, a propus să fie înlocuite cu carnete copertate, cu colțuri contondente. Cam așa și-ar dori Traian Băsescu să fie Constituția României, ca să-i poată plesni ca lumea pe adversarii săi.
Și totuși, marea problemă a României este Constituția. În prima variantă s-au amestecat intenționat cele trei puteri separate ale statului. Ca să nu mai permită apariția unui dictator. Modificările din 2003 au fost făcute tot cu intenții politice. S-a prelungit mandatul prezidențial, ca să poată prinde Adrian Năstase două mandate de câte cinci și astfel PSD să stea la putere după cei patru ani, din 2000 în 2004, încă zece ani. Pe acea anomalie și-a construit Traian Băsescu regimul. El însuși făcea o propunere, tot cu o mare încărcătură politică. Reducerea numărului de parlamentari la 300 și desființarea unei camere nu ar fi permis niciodată suspendarea președintelui. Nici Guvernul PDL nu ar fi căzut la moțiunea de cenzură. O singură cameră parlamentară este ușor de controlat.
Concluzia ar fi că într-adevăr Constituția României este o armă politică. Realizată de politicieni, din cuprinsul ei ne vin foarte multe rele. Cu Constituția în mână, pozându-se în fața unui decor tricolor, în degrade, Traian Băsescu folosește simbolurile statului în campania electorală. Este ilegal, dar se poartă în străinătate, cu precădere în SUA. Întrebarea este dacă astfel de gesturi resuscitează spiritul național. Ne deșteptăm? Nu uităm că suntem români? Îi speriem pe barbari de tirani? De ce atâta tevatură pe problema Constituției? Pentru că președintele își acuză adversarii că atentează la statul de drept. Pentru că politicienii europeni au fost anunțați că în România s-a comis o lovitură de stat. Dacă Băsescu nu e, nimic nu mai e? Nicio țară din lume nu stă într-un om.
Pe de altă parte rapiditatea cu care un cerc restrâns din USL a programat revocarea din funcții a primilor oameni din stat, în ordine președintele Băsescu, președintele Senatului, Blaga, și președintele Camerei Deputaților, Anastase, seamănă cu o acțiune executată de luptători ninja. Marele Băsescu nu a inițiat niciodată o acțiune atât de precisă. Ca în filme, aici miroase a servicii secrete. Dacă nu au fost implicate, înseamnă că cuplul Ponta-Antonescu și mâna de oameni din jurul lor, sunt mai bine pregătiți decât niște agenți secreți profesioniști.
Înseamnă că Traian Băsescu are adversari mai capabili decât el. Asta înseamnă că s-a terminat cu regimul său. Apelul său la Constituție seamănă cu apelul lui Ceaușescu la Marea Adunare Națională. S-ar putea ca lucrurile să se fi derulat altfel. Misterele se vor dezlega după referendumul din 29 iulie.
