Asculta acest articolPovestea cu spanacul care conține mult fier și în consecință îți întărește organismul este un mit. Spanacul are în realitate un conținut de fier mult mai scăzut decât alte plante verzi. Dar cum au ajuns oamenii să-și închipuie că tocmai spanacul îi ajută?
Multă lume care cunoaște adevărul despre spanac își imaginează că la origine s-ar afla desenele animate cu Popeye Marinarul create în 1929 de americanul Elzie Crisler Seagal. Desenul animat a impulsionat într-adevăr foarte mult consumul de spanac în Statele Unite, însă nu el a generat credința că spanacul ne face puternici.
După câte se pare, la origine a stat o banală greșeală de tipar. Pe la 1870 un om de știință german, pe nume Emil von Wolff a efectuat o serie de măsurători cu privire la cantitățile de minerale conținute de această plantă. Atunci când și-a publicat cercetările, în raportul despre compoziția spanacului a apărut într-o rubrică cantitatea de 34 de grame de fier, în locul celei de 3,4 grame, cât ar fi fost normal.
Așa a devenit spanacul de 10 ori mai bogat în fier decât este în realitate. Ulterior, cei care au citit studiul savantului german, au preluat informația bucurându-se că au găsit leguma care conține cel mai mult fier. Cu timpul, această idee s-a răspândit intrând în subconștientul colectiv. Pentru că are un preț relativ scăzut, a devenit repede leguma cea mai populară în tratarea anemiilor.
Desenul animat a apărut așadar atunci când mitul spanacului care te face atotputernic era deja în floare. După 1920 oamenii de știință au început să sesizeze eroarea, dar cine să-i mai ia în seamă! Credința în spanacul atotputernic era de neclintit.
Nu trebuie însă să cădem în extrema cealaltă că spanacul e total nefolositor. Această plantă bogată în nutrienți a fost apreciată dintotdeauna, chiar și în Europa unde ajunge destul de târziu.
Proprietăți și indicații
Spanacul e posibil să fie cea mai hrănitoare legumă frunzoasă cunoscută, deși conține doar 22 de calorii la suta de grame. Conținutul său de proteine (2,86%) este destul de mare pentru o legumă, însă conține puțini carbohidrați și grăsimi. O cantitate de 100 de grame de spanac furnizează două treimi din necesarul zilnic de vitamina A, jumătate din necesarul zilnic de vitamina C, aproape un sfert din necesarul zilnic de Magneziu și mai mult de un sfert din necesarul zilnic de Fier.
O investigație foarte precisă, desfășurată la Spitalul de Oftalmologie din Massachusetts și la Universitatea Harvard, arată că persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 80 de ani care mănâncă regulat spanac prezintă un risc mult mai scăzut de pierdere a acuitătii vizuale cauzată de degenerescență maculară. Spanacul este foarte bogat în luteină și zeaxantina, doi carotenoizi care previn pierderea vederii cauzată de degenerescența maculei, cel mai sensibil punct al retinei. Această afecțiune este cea mai des întâlnită cauză de orbire printre cei vârstnici.
Spanacul este chiar și mai eficient decât morcovii în prevenirea degenerescenței maculare senile.
Spanacul conține mai mult fier decât carnea. Deși fierul din sursele vegetale este mai dificil de absorbit decât cel din sursele animale, vitamina C din spanac și din alte alimente îmbunătățește semnificativ procesul de asimilare a acestui mineral. Sucul proaspăt de spanac este o modalitate eficientă de a consuma această legumă în caz de anemie. Experimentele efectuate pe animale au arătat că proteinele din spanac inhibă absorbția colesterolului și acizilor biliari. Consumul regulat de spanac ajută la reducerea nivelului colesterolului din sânge.
Datorită conținutului bogat de acid folic, care previne anumite malformații ale fătului, pe lângă acțiunea sa antianemică, spanacul este leguma ideală pentru femeile însărcinate. Întrucât este foarte bogat în vitamine și minerale, spanacul este foarte recomandat pentru cei care sunt angajați în activități fizice, cum ar fi atleții, și pentru adolescenți în perioadele de creștere rapidă.
Consum și precauții
Sucul de spanac se obține trecând spanacul prin mașina de tocat carne și alegând zeama. Terciul rămas poate fi utilizat la mâncare.
Cura cu suc de spanac reechilibrează și fortifică organismul, previne și tratează anemia, depresia nervoasă și oboseala.
Se bea câte un pahar de suc în fiecare dimineață. Sucul de spanac se poate combina în părți egale cu cel de morcov sau de țelină.
Pentru tratarea rahitismului, senescenței, asteniei, se consumă frunzele proaspete în salate de crudități.
Frunzele proaspete mai sunt indicate în regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă și al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului. Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică se recomandă infuzie de spanac cu o linguriță de frunze zdrobite, peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 15 minute și apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi.
Extern, frunzele de spanac se opăresc sau se fierb în ulei de măsline sau de soia și se pun cataplasme. În aplicații locale, acestea calmează arsurile și impedigo-ul. Se aplică 2-3 cataplasme pe zi.
Spanacul nu trebuie să fie consumat de pacienții bolnavi de reumatism, gută, hepatită, pietre la rinichi sau vezică, deoarece conține acid oxalic și uric, contraindicat în aceste afecțiuni. De asemenea, persoanele constrânse să țină un regim strict, fără sare îl vor elimina din alimentație.
Dacă în timpul preparării, frunzele de spanac își schimbă culoarea din verde proaspăt, în verde spre galben, atunci el devine dăunător și nu trebuie consumat.
CITEȘTE ȘI:
Cum să învingi astenia de primăvară cu alimentația corectă
Fii primul care comentează