Asculta acest articolFiecare statiune de ”fite” are sectoare destinate oamenilor de rand, in care statul pe nisip nu se plateste
[slideshow id=4451]
De la est de Malaga si pana la Gibraltar, pe o lungime de peste 150 de kilometri, se intinde Costa del Sol, cea mai vizitata plaja din Spania. Zona s-a dezvoltat intensiv in ultima jumatate de secol, dar, cu toate acestea, mai are suficiente resurse neexploatate la maximum. Important mi se pare faptul ca investitorii au tinut seama de potentialul financiar al fiecarui turist, oferind servicii si conditii pe masura buzunarelor. Patura sociala mai putin avuta are la dispozitie plaje cum ar fi Calahonda, Arenas sau Estenada, in vreme ce bogatasii se pot da in spectacol la Marbella, Banus ori Fuengirola. Am fost in ultimele trei si pot sa spun ca si aici s-a facut oarecum ”dreptate sociala, egala fiecare”, dar asta nu inseamna ca toti traiesc ca frati. Fiecare statiune de ”fite” are sectoare destinate oamenilor de rand, in care statul pe nisip nu se plateste. Sectoarele saracilor si bogatilor sunt sensibil egale ca dimensiune.
Regulile dupa care functioneaza plajele din Costa del Sol sunt aceleasi ca oriunde in lumea civilizata. Important este ca ele sa se respecte, restul e o simpla poveste. De curatenie nu mai vorbim, ca nu are rost. Peste tot sunt tomberoane amplasate la maximum 30 de metri unul de altul. Nu se arunca absolut nimic pe jos, iar cei de la salubrizare vin si le golesc enervant de des. Exista salvamari, dar nu atat de multi ca la noi. Sunt putini si profesionisti. Pe fiecare plaja se gaseste cate un foisor amplasat foarte aproape de mal, ”dotat” permanent cu cate un salvamar. Are un binoclu si un telefon mobil cu care tine legatura cu cei de la baza de salvare. Daca nu te uiti cu atentie, nici macar nu-l observi, iar el nu face absolut nimic ca sa iasa in evidenta. Nu fluiera, nu zbiara, nu isi arata muschii gonflabili ca sa ia fata pitipoancelor dornice de aventuri estivale, nu iese in larg cu barca plina de tot felul de indivizi dubiosi. Nimic din toate astea. Nici macar nu are barca. In caz de nevoie intervin cei de la baza. Dar nu prea exista astfel de situatii pentru ca fiecare respecta regulile. Niciun inotator nu depaseste geamandura din locul respectiv. Daca o face, primeste o amenda de 500 euro. In caz ca nu are bani i se pun catusele si este dus la inchisoare. Exista inca o geamandura ce delimiteaza locul pana unde se pot apropia din larg de sectorul destinat celor care fac baie, cei ce folosesc diferite amabarcatiuni cu motor sau actionate manual (hidrobiciclete). Daca incalca regula, amenda este aceeasi, 500 euro, dar se poate ajunge si la confiscarea ambarcatiunii. Simplu si la obiect.
Am vorbit cu unul dintre membrii echipei de interventie si mi-a spus ca anul acesta (pe plaja de la Calahonda) nu au inregistrat niciun singur caz de incalcare a regulilor. La noi, anul acesta, daca nu ma insel, un sky-jeet a accidentat grav o turista britanica ce facea baie in sectorul rezervat pentru asa ceva. Firesc, atata vreme cat oamenii fac baie in compania nesimtitilor calare pe zeci de cai putere, pe care nimeni nu are curajul sa-i puna la punct.
La Duna, raiul homosexualilor si al nudistilor
Intre Calahonda si Costa Bella exista cativa kilometri de plaja naturala, asemanatoare cu ceea ce era la Costinesti in urma cu cativa ani in zona epavei. Desi nu are un nume oficial, toti cunoscatorii ii spun La Duna, probabil pentru ca sunt foarte multe dune acoperite cu vegetatie saraca sau nisip. Este locul unde se face nudism la greu, de la indivizi singuratici, la cupluri de toate varstele sau familii cu unul ori mai multi copii.
Peisajul este completat de numeroase cupluri sau grupuri de homosexuali, ce se afiseaza in public fara nicio retinere. Se plimba in pielea goala tinandu-se de mana, se saruta, se mangaie, se imbratiseaza de parca nu s-au vazut de o vesnicie. Nimeni nu-i ia in seama, fiecare isi vede de treburile sale, chiar daca uneori minoritatea sexuala depaseste unele limite. Legea spaniola este foarte permisiva in acest sens. Bunaoara, nu-i este interzis unui cetatean sa faca nudism pe orice plaja din Spania. Amatorii nu o fac din bun-simt pe o plaja obisnuita, nu pentru ca le-ar interzice legea. La randul lor, homosexualii profita de libertatile pe care le au si fac caz de lucrul acesta. Astfel, intr-o dupa-amiaza, au venit spre plaja de la Calahonda vreo 20 de indivizi in pielea goala, tinandu-se de mana doi cate doi, dornici sa iasa cat mai mult in evidenta, mimand scene de amor. Nimeni nu i-a bagat in seama (poate in alta parte), asa ca dupa cateva sute de metri au renuntat la actiunea lor.
Foarte pe scurt despre preturile practicate. Un sezlong cu saltea pus sub un umbrar stabil (ciupercute acoperite cu trestie) costa intre 8 si 10 euro pe zi, 30 de minute cu hidrobicicleta – 20 euro, acelasi interval cu ”banana” – 40 euro, o bere de la 3 la 5 euro, un sandvis intre 2 si 5 euro, un suc obisnuit la doza (0,25 litri) de la 2 euro in sus. Sigur, gandindu-ne la preturile noastre ai cam fi tentat sa mori de foame si de sete sau sa nu te ridici toata ziua de pe cearsaful intins pe nisip. Nu-i de mirare ca lumea-i cumpatata, se uita cu atentie pe ce da banul, ca nu am vazut niciun om pilit sau beat. Solutia pentru muritorii de rand o reprezinta supermarketurile de tip mall, amplasate destul de des, unde se gasesc de toate pentru toti, la preturi accesibile.
Marbella, statiunea iahturilor si masinilor de lux
Scriam in alt articol ca Marbella este cea mai selecta si mai mare statiune din Spania, nu numai de pe Costa del Sol. Este locul in care numeroase personalitati din toate domeniile au aici resedinte si iahturi ancorate in portul de pe faleza. Totul pare desprins din filmele americane, nimic nu a fost lasat la voia intamplarii.
Este o statiune in care omul de rand se sufoca, nu isi gaseste locul printre fluxul continuu de masini de top parcate pe faleza sau aflate in miscare. Nu am mers mai mult de 200 de metri de-a lungul unei stradute si am numarat sase Ferrari, ultimele Lamborghini, Rolls Royce si Porsche, ca sa nu mai vorbim de luxoasele tipuri de Mercedes, BMW sau Audi. Pe bune, am avut impresia ca ne aflam la un salon auto universal. Iahturile luxoase nu mai au loc in port. Stau cu sutele ancorate, ca si barcile si lotcile pescarilor pe faleza din centrul Sulinei.
Sunt cativa kilometri de baruri si hoteluri de patru si cinci stele Michelin, la care pentru a petrece o seara sau o noapte trebuie sa-ti faci rezervare din timp si sigur vei cheltui vreo trei-patru salarii minime pe economia romaneasca. Un oras modern unde totul este perfect, de te si enerveaza atata rigoare si ordine peste tot. Cu toate acestea, spaniolii au avut grija sa pastreze intacte urmele trecutului si au construit minunatia de oras in jurul centrului vechi. Totul porneste de aici, din Plaza de la Constitucion, de la cladirea superba a primariei, o fantana datand din secolul al XVI-lea si splendidul castel Castillo de Madera. Nu trebuie sa va spun ca aici noptile devin zile, viata nocturna fiind cea mai animata, mai cautata si mai atragatoare pentru turisti. Petrecerile se tin lant pe iahturile din port. Magazinele celor mai tari firme sunt deschise pana in zori, terasele sunt pline ochi, top modele intalnesti la tot pasul de nu mai stii spre ce sa-ti intorci capul< spre vitrinele magazinelor de lux, femeile frumoase sau ultimele modele de masini.
Mijas, satul ”taxiurilor” trase de magari
Pentru toata zona din jurul metropolei Malaga, satul colinar Mijas are o semnificatie si o importanta deosebita. Venind spre casa din Malaga, unde am fost sa vedem Muzeul Picasso (despre asta numai dupa ce vin acasa), inainte de Fuengirola am cotit-o spre dreapta ca sa mergem la Mijas, un sat care in aparenta nu difera cu nimic fata de celelalte. Este amplasat pe un deal abrupt, la circa 30 kilometri de autostrada. Satul a fost mai bine de un secol resedinta unor artisti din toate domeniile care s-au retras aici pentru a crea o parte din operele lor. Artistii nu mai vin aici poate si pentru faptul ca turistii de pe coasta iau permanent satul cu asalt si sigur linistea necesara creatiei nu mai e de gasit.
Exista si un ziar saptamanal, ”Mijas”, cu 32 de pagini, care apare pe Costa del Sol in zeci de mii de exemplare, ce se distribuie gratuit. Cum am parcat in centrul localitatii am vazut zeci de trasuri trase de magari care desfasoara activitate de taximetrie. Exista doua statii de trasuri, una pentru cele trase de cai si cealalta pentru magari. Nu poate fi trecut cu vederea nici mirosul specific emanat de dejectiile patrupedelor, chiar daca ”soferii” sunt in permanenta cu furtunul cu apa in mana. La aproape 40 de grade e greu sa faca fata ”provocarilor”.
Pana sa ajungem sa facem o plimbare cu caruta, privirile ne-au fost atrase de schitul Virgen de la Pena, construit in secolul al XVII-lea. Schitul pare o ruina, dar este functional, oamenii intra in unica incapere si se roaga la icoana si statueta impunatoare a sfintei Virgen de la Pena. Am nimerit cum nu se poate mai bine, statueta era scoasa pe platoul din fata schitului, pusa pe un soclu (un fel de car alegoric) si impodobita cu flori si verdeata pentru feeria traditionala ce urma sa se desfasoare chiar in seara respectiva, in ultima duminica din luna august. O echipa de decoratori (aceeasi in fiecare an) a impodobit carul cu sute de trandafiri albi si portocalii, cu beteala de verdeata, emanand un miros fantastic. De pe platoul respectiv se poate vedea o buna parte din satul Mijas, cu sute de vile ancorate de stanci, toate de culoare alba si acoperisuri caramizii, cu muscate rosii si albe la toate ferestrele si balcoanele (ceva asemanator cu Agapia), cu palmieri si oleandri pe strazi. Daca exista Rai, cu siguranta asa arata un colt din el.
Ne intoarcem la statiile ”taxi”. Si aici aceleasi preturi ca la Ronda. Vrei sa te fotografiezi alaturi de magarusul impodobit de sarbatoare pui in palma stapanului 4 euro. Pentru o calatorie cu trasura pe un traseu la alegere sau ”clasic” platesti 18 euro. Noi suntem sase persoane, asa ca alegem o trasura falnica, trasa de doi cai cu o talie impresionanta. Avem gabaritul depasit si vizitiul ne cere 20 de euro. I-am dat, nu ne-am targuit cu el, pentru ca era un rus deosebit de simpatic, cu un nas care ii trada aplecarea spre bauturile tari. Ne-am lasat pe mana lui, am mers pe strazi deosebit de inguste, asfaltate sau pavate impecabil, am vazut ruinele meterezelor maure, magazinele mestesugaresti, zecile de crasme amplasate in cele mai bizare locuri, casele superbe. Rusul ne-a povestit fel de fel de istorioare din partea locului, dar nu l-am prea inteles ce vrea sa ne transmita. Ii promitem ca la anul tot la serviciile lui vom apela daca pasii ne vor purta prin Mijas. S-a inserat deja. Pentru rus este ultima cursa inainte de a se retrage la ”depou”. Inainte de-a porni, ii striga unui ospatar de pe o terasa sa-i puna o halba de bere. O soarbe fara sa-si dezlipeasca gura de pe ea. Ne mai saluta o data si dispare pe o straduta.
Din Miraflores, Grigore Ciascai
Fii primul care comentează