Asculta acest articolCu o saptamana inainte de Pasti, se sarbatoreste Duminica Floriilor. De obicei, Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim o percepem ca pe o duminica a bucuriei. Cei mai multi predicatori atrag atentia credinciosilor asupra contrastului dintre ceea ce s-a intamplat intr-o zi ca aceasta si ceea ce se va intampla in saptamana care va urma. Cu Floriile incepe saptamana patimilor. In bisericile romano-catolice, greco-catolice si ortodoxe in aceasta zi se canta patimile lui Hristos (Drumul Crucii pana la rastignire). Aceasta cantare se interpreteaza de doua ori pe an: in Duminica Floriilor si in Vinerea Mare. Tot acum se sfintesc ramurile de finic care simbolizeaza intrarea lui Hristos in Biserica. Dupa ce Mantuitorul cinase in casa lui Lazar, pe care nu de mult il inviase din morti intr-un satulet de langa Ierusalim, in Betania, acum intra in Ierusalim, fiind cea din urma intrare in Ierusalim inainte de Patimi si Inviere. Spontan, multimile L-au reclamat ca pe un rege. Si-au adus aminte ca este din neamul lui David si I-au zis: “Bine este cuvantat Imparatul Cel ce vine in numele Domnului” (Luca 19,38). A fost cu adevarat o intrare triumfala in Ierusalim, apogeul activitatii pamantesti a Mantuitorului. Cu toate acestea, evanghelistii ne spun ca in mijlocul acestei bucurii generale, unul singur era trist, acela care ar fi trebuit sa fie cel mai bucuros: Iisus Hristos! Atunci, de ce era Hristos trist tocmai in ziua triumfului? Era oare o zi a triumfului? Aparent era o zi a triumfului, insa nu a triumfului pe care il dorea Hristos. El ar fi dorit sa triumfe si sa schimbe inima oamenilor.
Fii primul care comentează