Asculta acest articolÎn 1931, în ciuda unei victorii electorale recente, Bethlen s-a văzut neputincios în fața valului de creditori străini care își cereau banii înapoi. Economia maghiară, grav afectată de colapsul exporturilor agricole, nu mai putea susține plățile externe.
Ungaria a fost forțată să ceară sprijinul Societății Națiunilor, care a impus un program dur de deflație și austeritate.
Efectele sociale au fost devastatoare: șomaj masiv, reduceri de salarii și oameni educați luptând pentru joburi mărunte. În acest context de disperare, guvernul lui Bethlen a căzut, iar instabilitatea politică a crescut.
În 1932, amiralul Horthy a numit un nou prim-ministru: Gyula Gömbös, lider al dreptei radicale. Deși inițial antisemit și simpatizant fascist, Gömbös s-a lovit rapid de realitățile politice: nu a reușit să implementeze niciun punct major din programul său și a fost împiedicat inclusiv de Horthy să organizeze alegeri.
Pe plan extern, Gömbös visa o „Axă” Ungaria–Italia–Germania, dar s-a trezit prins într-un joc diplomatic confuz, mai degrabă parte dintr-un „Triunghi al Romei” îndreptat împotriva Germaniei. Iar când Hitler i-a transmis că sprijinul german pentru Ungaria va fi limitat, visul lui de influență regională s-a prăbușit.
Criza economică a fost, astfel, motorul unei transformări politice profunde în Ungaria: de la stabilitate conservatoare la radicalism de dreapta și planuri de alianțe periculoase.
O lecție clară despre cum instabilitatea economică deschide adesea porțile extremismului politic.
Fii primul care comentează