Nerecunoscută ca atare, criza provocată de demiterea ministrului Vlad Voiculescu începe să prindă caracteristicile unui spectacol. Fostul ministru-minune aruncă o pietricică în apa tulbure în care se scaldă partidele politice, iar sute, mii de deștepți se grăbesc să le caute pe fundul mâlos al Dâmboviței.
Care este motivul pentru care două partide, USR și PLUS, s-au poziționat pentru apărarea lui Vlad Voiculescu de parcă ar fi geniul politic al României?
Greu de spus. Cert este că deja se aud voci în USR care atenționează că Dacian Cioloș este cel care nu cedează, cel care îl susține pe Voiculescu până în pânzele albe.
În fapt, ce se negociază? PNL are nevoie de cele 80 de voturi ae USR-PLUS din Parlament. USR-PLUS are nevoie de funcțiile guvernamentale negociate la sânge când a acceptat intrarea la guvernare.
Mai mult decât oricine, cei care au mai mult de pierdut sunt oamenii de la USR. Cu sau fără PLUS, partidul lui Dan Barna are propriul drum. Acum, după fuziune, nu se pune problema unei fracționări decât în măsura în care un grup de parlamentari, desigur în frunte cu Vlad Voiculescu, vor să refacă PLUS-ul lui Cioloș.
Disputa invită pe marginea demiterii unui simplu ministru, scot în evidență defectele, neajunsurile noului mod de a face politică.
Scopul noilor partide pare să fie acela de a-l capta, sub motivul de a-l ajuta, pe indiviul dezechilibrat social, pe omul care nu-și găsește locul într-o societate dereglată ea însăși moral și etic.
La noile formațiuni politice, la noi și în lumea întreagă, nu se observă nicio preocupare de a adaptare la ordinea fundamentală a lumii, așa cum a fost ea gândită și construită în ultimii două sute de ani, de la iluminism încoace să zicem.
Luând drept model pe Vlad Voiculescu, noul politician își asumă sarcini pentru care nu este dispus să dea nicio justificare. Vlad Voiculescu își justifică el însuși faptele, se evaluează singur. El singur știe ce urmărește. El singur se judecă.
Înafara propriei lui expertize, propriei lui competențe, nu admite nicio competență. Lumea în sine, societatea, guvernul, primul ministru, tot și toate rămân înafara competențelor lui.
Ni-l puteam imagina pe Vlad Voiculescu ca pe un vas de sticlă care se deformează înainte de a se fi format de sticlar.
Ministrul demis invocă transparența. În principiu și sticla este transparentă, dar convexă sau concavă, deformează lucrurile.
Oamenii de tipul lui Vlad Voiculescu nu realizează, nu admit că judecata lor poate fi incorectă. La nivel de individ poate fi acceptat un asemenea mod de gândire. Dar ca partid, ca grup social, este o ciudățenie.
În fapt, USR-PLUS se comportă după deviza mușhetarilor “Toți pentru unul, unul pentru toți”. Poate fi aplicată această deviză în politică? Nu este PNL apă sfințită, nu este Florn Cîțu cel mai bun prim ministru din istoria guvernelor românești, dar înțelegem cât este de greu să negociezi cu un asemenea grup.
Aici este problema cu partidele de tipul USR-PLUS și mai nou de tipul AUR.
Sunt partide la modă, dar modelele sunt trecătoare. Conservatorismul, fie că este vorba de cel întruchipat de PSD sau PNL, fie de cel de factura UDMR, încă se poartă. Societatea omenească nu este încă atât de post-modernă încât să fie ahtiată după formațiuni gen USR-PLUS sau AUR.
După o ședință maraton, liderii Coaliției au semnat de fapt o anexă la acordul de guvernare.