Asculta acest articol
În general omului îi place să audă la o întrebare un singur răspuns. De exemplu: Se vor desființa pensiile speciale? Răspunsul așteptat este da sau nu. Vor crește salariile din sistemul sanitar și din educație? Se vor majora pensiile? Se vor acorda ajutoare care să compenseze creșterea prețurilor la utilități?
Practic, prezentul nu este decât un necontenit șir de întrebări. Va fi implementat PNRR? La cât se va ridica deficitul României? Se va accentua criza economică?
Va fi valul Omicron mai puternic decât valul patru al pandemiei care a prins România nepregătită? Întrebările nu țin loc nici de căldură, nici de mâncare, și nu ne apără de Covid, dar ele trebuiesc puse. Iar cel ce este obligat să dea un răspuns este primul ministru, ca simbol al puterii executive.
Cancelara Angela Merkel avea talentul de a prezenta lucrurile astfel încât totul să pară simplu. Președintele Iohannis nu are acest dar. :i cu atât mai puțin noul premier Nicolae Ciucă.
În schimb președintele Băsescu, păstrând proporțiile față de fostul cancelar al Germaniei, avea acest talent, însă l-a folosit de prea multe ori în scopuri obscure. Din această cauză multe din inițiativele lui, din măsurile luate de guvernele pe care le-a controlat, s-au devalorizat. Nu contează din punct de vedere istoric nici celebrul său slogan cu care a luat mințile alegătorilor “Să trăiți bine!”, precum nu contează nici butada lui “Iarna nu-i ca vara”.
A contat, din punct de vedere electoral, tăierea salariilor bugetarilor de Guvernul Emil Boc cu 25%. Măsura i-a fost fatală PDL-ului, în același timp oferindu-i PSD ocazia de a câștiga alegerile la un scor uriaș.
Guvernul Ciucă, mai precis PSD și PNL, au acum aceeași dilemă< dacă introduc certificatul verde se duc de râpă partidele coaliției, dând cale liberă unor forțe politice populiste, antivacciniste. Incompatibile cultural cu societatea, partidele politice nu fac altceva decât să livreze slogane care dau bine în fața alegătorilor.
PSD își joacă bine rolul de partid de stânga, care-și asumă sarcina de a avea grijă de bătrâni, de copii, de pătura săracă, tinzând să se confunde cu statul. Prin atenția pe care o acordă sistemului bugetar, partidele de stânga își asigură stabilitatea propriului bazin electoral. În cifre absolute, PSD a fost votat la ultimele alegeri parlamentare din decembrie 2020 de 1,7 milioane de alegători.
A urmat PNL cu 1,48 milioane, USR-PLUS cu aproape 907 000, AUR cu puțin peste o jumătate de milion. UDMR obține de regulă în jur de 340.000 de voturi.
În decembrie 2020 au votat degeaba PMP, Pro România, PER, PPU-SL și PRM, partide care au adunat aproximativ 725.000 de voturi.
Pentru aceste aproape șase milioane de votanți se bat și acum partidele politice. În fața lor se ploconesc partidele pentru a nu pierde voturi la următoarele alegeri.
Din numărul total de cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la urne 33,24%. După regula de trei simplă dacă la vot s-au prezentat 5.901.915 persoane reprezentând 33,24%, rezultă că 12.289.481 de cetățeni cu drept de vot au stat acasă. Adică 66,76%. Suficienți să modifice Constituția.
Trebuie să ne imaginăm că toate indeciziile, tot jocul politic actual, toate confruntările dintre partide au loc pentru acapararea atenției celor șase milioane de votanți.
Inertă politic, armata mută formată din 12 milioane de cetățeni care nu-și exercită dreptul de vot asistă impasibilă la lupta dintre partide.
Orice se va întâmpla în următoarea perioadă până la alegerile din 2024, cei aproximativ 12 milioane de nepăsători nu se vor prezenta la urne. Mai mult, este posibil ca numărul absenteiștilor să crească. Dar partidelor nu le pasă. Cu cât se prezintă la vot mai puține persoane cu atât mai multe procente obțin partidele mari.
