Asculta acest articolAm ales Austria și Ungaria, deci, implicit, și Transilvania. Austria de astăzi se confruntă cu ascensiunea unui partid ultranaționalist – Partidul Libertății din Austria –, care a obținut rezultate neașteptate la alegerile federale de anul trecut, punând în pericol chiar sistemul democratic austriac. La rândul ei, Ungaria, sub regimul autoritar al lui Viktor Orbán, înregistrează derapaje tot mai grave de la ceea ce se înțelege astăzi prin democrație.
Nici România nu este ocolită de tendințele naționalist-extremiste: în perioada recentă, s-a confruntat cu o ascensiune fără precedent a unui curent politic radical. Potrivit sondajelor, liderul acestei mișcări, George Simion, părea pregătit să câștige alegerile prezidențiale și să devină președintele României. Alături de Viktor Orbán și slovacul Robert Fico – lider naționalist de stânga – ar fi putut bloca deciziile la nivelul Uniunii Europene.
Totuși, în urma unei mobilizări fără precedent a electoratului pro-european, George Simion a pierdut alegerile în fața candidatului independent Nicușor Dan. Dar, până să ajungem aici, să aruncăm o scurtă privire asupra istoriei democrației în spațiul cunoscut odinioară ca Imperiul Austro-Ungar.
Austria – între democrație și monarhie absolutistă
Istoria democrației în Austria își are începuturile în jurul anului 1848, anul marilor revoluții europene. În cadrul Imperiului Austriac (fondat în 1804), populația era profund nemulțumită, cerând drepturi democratice, o Constituție și egalitate în fața legii.
Deși revoluția a fost înăbușită de armată, a reprezentat primul pas real către democrație.
Un moment deosebit de important l-a constituit abolirea cenzurii și apariția presei libere. Oamenii puteau acum fi informați în mod deschis despre situația politică și socială, iar libertatea de exprimare devenea piatra de temelie a unei societăți democratice.
Deși s-au formulat mai multe proiecte constituționale, iar o adunare parlamentară (Reichsratul) a fost creată, influența acestuia a fost extrem de redusă. Împăratul Franz Joseph I (care a domnit din 1848 până în 1916) a păstrat un regim absolutist, respingând participarea reală a cetățenilor la viața politică și tratamentul egal al popoarelor din imperiu.
Trebuie să ne amintim că Imperiul Austriac era un stat multietnic – germani, cehi, slovaci, polonezi, români, croați, sârbi, italieni, ucraineni și alții trăiau sub aceeași coroană. Fără un cadru legal care să garanteze drepturi egale, tensiunile etnice au fost constante.
1867 – nașterea Dublei Monarhii și începuturile partidelor
Un punct de cotitură l-a constituit reorganizarea statului în 1867. În urma compromisului austro-ungar (Ausgleich), imperiul a fost împărțit în două entități: Regatul Ungariei și Imperiul Austriac, fiecare cu propriile instituții, dar unite sub același împărat.
Această reformă a adus și unele deschideri democratice. A fost introdus dreptul la asociere și întrunire – condiții esențiale pentru formarea partidelor politice. Totuși, votul era încă limitat. Doar cei care plăteau un anumit cuantum de impozite puteau vota, ceea ce excludea o mare parte din populație.
O schimbare importantă s-a produs în 1873, când au fost organizate alegeri directe – un semnal că presiunea pentru reformă începea să dea roade. Cererile pentru vot universal au crescut în intensitate și, în cele din urmă, în 1907 a fost introdus votul direct, universal, egal și secret – dar numai pentru bărbați.
Cu toate acestea, puterea reală rămânea tot la împărat, care continua să numească guvernul, reducând influența reală a parlamentului.
Sfârșitul monarhiei și începuturile republicane
După moartea lui Franz Joseph I, în 1916, în plin război mondial, monarhia începe să se clatine. Strănepotul său, Carol I, a domnit doar doi ani, până în 1918, când Imperiul Austro-Ungar s-a prăbușit.
Odată cu sfârșitul războiului și al imperiului, Austria și Ungaria vor lua drumuri separate și vor încerca să construiască regimuri democratice proprii, într-un context politic marcat de instabilitate, frustrări naționale și revendicări teritoriale.
Fii primul care comentează