Asculta acest articol
Pe măsură ce Paștele se apropie, tot mai mulți credincioși din România se pregătesc să participe la unul dintre cele mai profunde ritualuri ale Săptămânii Mari – trecerea pe sub masă în Vinerea Mare. Acest obicei, încărcat de simbolism religios, se desfășoară în cadrul Vecerniei scoaterii Sfântului Epitaf și reprezintă o etapă esențială în trăirea Patimilor Mântuitorului.
Ritualul trecerii pe sub masă semnifică moartea și îngroparea Domnului Iisus Hristos. Masa din fața altarului, pe sub care se trece, simbolizează mormântul lui Hristos, iar Sfântul Epitaf – o icoană brodată sau imprimată ce îl înfățișează pe Hristos întins – este așezat pe aceasta.
În mod tradițional, credincioșii trec în genunchi pe sub masă, într-un gest de smerenie și reculegere profundă. Această acțiune nu este doar o tradiție, ci un act de credință și participare spirituală la suferința și moartea Mântuitorului.
Deși nu există o regulă strictă în Biserica Ortodoxă privind numărul de treceri sau modul exact de desfășurare, două practici sunt cele mai răspândite:
O singură trecere, pentru a sublinia unicitatea jertfei lui Hristos;
Trei treceri, în amintirea celor trei zile până la Înviere.
În unele zone, credincioșii sărută Sfântul Epitaf sau icoana așezată pe masă înainte și după trecere. Important este ca gestul să fie făcut cu credință sinceră, fără grabă, într-o atmosferă de rugăciune și smerenie.
Sfântul Epitaf, cunoscut și sub numele de Plasceniță sau Sfântul Aer, este o pânză reprezentând punerea în mormânt a Domnului. Acesta este purtat în procesiune în jurul bisericii și așezat pe masă pentru ca credincioșii să treacă pe sub el.
Ritualul are loc după slujba Ceasurilor Împărătești și a Vecerniei Mari, în ziua de Vinerea Mare, una dintre cele mai sfinte zile din calendarul ortodox.
Trecerea pe sub masă în Vinerea Mare nu este doar o tradiție de Paște, ci un moment profund de comuniune cu suferința și jertfa Mântuitorului. Chiar dacă fiecare parohie poate avea mici diferențe în desfășurarea ritualului, esența rămâne aceeași: credință, smerenie și amintirea iubirii divine care a făcut posibilă Învierea.
Fii primul care comentează