Asculta acest articolOpinia preotului Dumitru Iuga
Un frate a mers candva la parau sa ia apa si a gasit acolo o femeie spaland camasi. Prin lucrarea diavolului, a cazut in pacatul desfranarii. Dupa savarsirea pacatului, luand apa in vasul sau, a plecat spre la chilia sa. Mergand pe drum, diavolul l-a ispitit spunandu-i ca la ce mai merge in chilie daca a facut un pacat atat de mare, maniindu-l pe Dumnezeu. Diavolul i-a spus ca nu mai este nicio nadejde de mantuire si ar fi mai bine sa mearga in lume. Fratele, cunoscand ca aceste vorbe sunt ale vrajmasului, care vrea pana la sfarsit sa-l insele, nu a cedat ispitelor si nu a ascultat de acest sfat. A mers la chilia lui si a stat in liniste rugandu-se cu lacrimi si cu suspine pentru iertarea pacatului sau. Dumnezeu, vazand pocainta lui, a trimis la el un parinte batran, ce era aproape cu chilia de dansul, care l-a intrebat< ”Fiule, cum petreci? Nu ti s-a intamplat vreo ispita oarecare in aceste zile?”. Fratele a raspuns ca nu, iar atunci batranul a spus sa nu tainuiasca ce i s-a intamplat, deoarece a aflat de la Dumnezeu ca a pacatuit, dar dupa aceea a biruit in fata diavolului. Apoi fratele a recunoscut povestindu-i toata intamplarea, iar impreuna cei doi s-au rugat si au surpat puterea vrajmasului. A mers batranul la chilia sa, iar fratele a petrecut in pocainta toate zilele vietii sale si prin pocainta sa s-a mantuit.
Fii primul care comentează