Asculta acest articolDe fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, etc.
Se mai crede despre luna aprilie, că este o lună capricioasă, în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă.
Pe data de 23 aprilie este sărbătorit Sfântul Mucenic Gheorghe
Încă de tânăr rămâne fără tatăl său, care a murit mărturisind credința creștină. Împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Urmează cariera militară, se remarcă prin vitejie și ajunge conducător de oști în garda împăratului Dioclețian. Dar împăratul este stârnit de ginerele lui și în anul 303 începe persecuțiile împotriva creștinilor, pe care îi pune să aleagă între credință și viață. Sfântul Gheorghe se înfățișează de bunăvoie înaintea lui Dioclețian și își mărturisește credința în Hristos.
După ce a fost supus la numeroase chinuri, văzându-i curajul cu care le îndură, mulți dintre cei care se lepădaseră de Hristos se reîntorc la credință. A fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie. Tot acum, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin și Alexandra, soția împăratului Dioclețian, care trecuseră la credința creștină, după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Și după moarte, sfântul s-a arătat făcător de minuni, fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.
Evlavia creștinilor pentru Sfântul Mucenic Gheorghe se vede și astăzi în numărul mare de biserici și mânăstiri care îi sunt închinate, precum și prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.
Dintre legendele despre Sfântul Gheorghe o vom rezuma pe cea cu Împăratul Vioclețian. Împăratul era păgân și îi osândea pe creștini. Sfântul Gheorghe mergea la școală și când se întorcea, desena chipul lui Iisus și se ruga. Împăratului nu i-a plăcut și a început să-l persecute. Sfântul Gheorghe este silit să plece. Ajunge la un cimitir unde vine și împăratul și încep să se certe. Ca să-i arate puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe îngenunchează pe mormânt și cere Domnului să facă o minune. Din mormânt iese un moșneag care oftează și zice: Doamne, greu somn am mai dormit. Cât ai dormit? întreabă împăratul. Șase sute de ani! Vioclețian se lasă creștinat. Mergând înapoi spre casă, minunea continuă< întâlnesc un copil de trei sute de ani cu părinți de cinci sute de ani. Împăratul mai vrea dovezi. Îi cere lui Gheorghe să scape, cu ajutorul lui Dumnezeu, de muncile la care îl va supune el. Îl încalță cu opinci de fier încins și îi dă să bea un pahar de venin. Pe unde pășea creștinul, crăpau pietrele de căldura opincilor și se înnegreau de ziceai că sunt cărbune. A băut și cupa de venin. Când s-a întors cu fața spre împărat, să dea mâna cu el, acesta a murit de miresmele veninoase care ieșeau din gura lui. Cei care pregătiseră veninul au fost Cosma și Damian. Văzând ce au văzut, au dorit să se închine lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a făcut sfinți.
1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție
Ziua păcălelilor, marcată în fiecare an la 1 aprilie, este o zi în care se fac diferite farse sau păcăleli. Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe țări europene, încă din secolul al XVI-lea. Obiceiul de a rezerva o zi pentru a face farse inofensive aproapelui a fost relativ obișnuit în lume din punct de vedere istoric.
O explicație a originii zilei păcălelilor este aceea că în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat sărbătorirea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.
Deși originile zilei păcălelilor nu sunt cunoscute, există multe teorii în jurul ei.
O asociere disputată între 1 aprilie și păcăleală este în Povestirile din Canterbury (1392) de Geoffrey Chaucer. În „Povestea preotului călugăriței”, un cocoș vanitos pe nume Chauntecleer este păcălit de o vulpe pe „De când martie a început treizeci de zile și două”, adică 32 de zile de la începutul lunii martie, adică 1 aprilie. Cu toate acestea, nu este clar dacă Chaucer se referea la 1 aprilie, deoarece textul „Povestea preotului călugăriței” mai spune că povestea are loc în ziua în care soarele este „în semnul Taurului avea runa y Douăzeci de grade și unu. ”, care nu ar fi 1 aprilie. Savanții moderni cred că există o eroare de copiere în manuscrisele existente și că Chaucer a scris de fapt, „Syn March a dispărut”. Dacă da, pasajul ar fi însemnat inițial la 32 de zile după martie, adică 2 mai, aniversarea logodnei regelui Richard al II-lea al Angliei cu Ana de Boemia, care a avut loc în 1381.
În Țările de Jos, originea Zilei păcălelilor din aprilie este adesea atribuită victoriei olandeze din 1572 în capturarea lui Brielle, unde ducele spaniol Álvarez de Toledo a fost învins. „Op 1 april verloor Alva zijn bril” este un proverb olandez, care poate fi tradus prin: „La 1 aprilie, Alva și-a pierdut ochelarii”. În acest caz, „bril” („ochelari” în olandeză) servește ca omonim pentru Brielle (orașul în care s-a întâmplat). Această teorie, totuși, nu oferă nicio explicație pentru sărbătorirea internațională a Zilei păcălelilor din aprilie.
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Ornitologii, dar şi iubitorii de natură şi păsări, sărbătoresc în fiecare an, la 1 aprilie, Ziua internaţională a păsărilor, evenimentul marcând reîntoarcerea păsărilor din zonele unde au iernat, se arată pe http://chm.nature.cz/. Totodată, evenimentul are ca scop conştientizarea de către public a nevoii de a proteja păsările prin ocrotirea habitatelor lor.
Una dintre cele mai timpurii măsuri de protecţie a păsărilor a fost luată în timpul domniei lui Henric al VIII-lea în Anglia. În 1534 a fost emis un act care susţinea ”viaţa păsărilor sălbatice” prin protejarea ouălor de stârci, lopătari sau dropii, se arată pe http://parkscanadahistory.com/. În secolele XVIII şi XIX, alte ţări, precum Olanda şi Germania au emis o serie de legi ce protejau anumite specii de păsări.
La 19 martie 1902, o Convenţie Internaţională pentru protecţia păsărilor utile pentru agricultură a fost semnată la Paris, de către reprezentanţii a 13 ţări europene. Aceasta a fost unul dintre primele documente ecologice, prin care se proteja natura, respectiv păsările, potrivit aspbirds.ro.
Convenţia a fost ratificată la 6 decembrie 1905 şi a intrat în vigoare la 1 aprilie 1906. La 18 octombrie 1950, tot la Paris, a fost semnată o altă Convenţie internaţională privind protecţia păsărilor, care a înlocuit documentul precedent.
Ziua Internaţională a Păsărilor este marcată în cadrul programului UNESCO sub titulatura “Omul şi biosfera”, şi are ca semnificaţie nu doar semnarea convenţiei, ci şi perioada de migrare a păsărilor din iarnă spre primăvară, scopul fiind acela de a educa nevoia şi grija oamenilor pentru păsările sălbatice.
Fii primul care comentează