Asculta acest articol
Avem petrol şi gaze naturale, cărbune şi ape care ar putea produce energie electrică suficientă pentru a deveni independenţi energetic.
Ce ne lipseşte? Vreo câteva sute de Daea, câte unul pentru fiecare ramură. De ce este important un Daea, în înţelesul care îi este dat unui maestru Yoda din Războiul Stelelor? Pentru că ministrul Daea a vorbit cu pasiune despre tot ce ţine de agricultură, de la oaie la floarea-soarelui, de la cormorani la irigaţii, dar mai ales despre posibilităţile agriculturii româneşti.
România poate exporta, dar importă. România poate procesa apoi să vândă, dar preferă să exporte materia primă şi să importe produse gata ambalate. Un ministru, oricât de capabil ar fi, are o rază de manevră extrem de mică. Cum ocupă funcţia, în jurul lui se ridică o cortină a birocraţiei care îi taie tot elanul. De altfel toţi şefii de instituţii se îneacă în birocraţie, devin sclavii unei legislaţii, făcute parcă pentru a încurca lucrurile.
Legile sunt gândite ca să deschidă front de lucru pentru zecile de instituţii de control. În epoca sclavagistă, sclavul era mai puţin constrâns decât omul modern care-şi face din libertate un standard care nu-i foloseşte la nimic când instituţiile statului se dezlănţuie împotriva lui. S-au văzut limitele înguste ale libertăţii individului în timpul pandemiei.
Petre Daea, propus de PSD să revină în guvern, dacă va fi acceptat de preşedintele Iohannis, va fi o voce puternică, mai ales în această situaţie.
Secetă, lipsă de fonduri pentru agricultură, sancţiuni, criză de îngrăşăminte, război la graniţe, toate sunt elemente în jurul cărora un personaj ca Petre Daea poate broda povestea agriculturii româneşti la acest moment. Cu siguranţă sunt oameni bine pregătiţi în domeniul agriculturii, dar PSD a gândit această propunere pentru a deschide un nou canal de comunicare către un public din ce în ce mai bulversat, mai cuprins de panică în faţa unor ştiri care de care mai îngrijorătoare.
Sigur că şi PNL, la fel ca UDMR, au în dosarul de cadre nume răsunătoare, intrate într-un con de umbră.
Vasile Blaga, de exemplu, a fost un ministru capabil. La fel ca alte figuri politice, a căzut pradă unor epurări politico-justiţiare care s-a practicat o bună bucată de vreme.
Pe măsură ce provocările social-economice s-au înmulţit, pe măsură ce situaţia generală s-a înrăutăţit, profesionalismul clasei politice a lăsat tot mai mult de dorit.
Pe măsură ce partidele politice s-au primenit, rezerva de cadre calificate s-a subţiat. Modernizarea, în cazul formaţiunilor politice, a însemnat înlocuirea unor oameni mai bine pregătiţi cu amatori, cu tinerei fără substanţă intelectuală şi profesională.
În urmă cu ceva ani UDMR avea atât de mulţi oameni bine pregătiţi că putea face singur un guvern. PSD, ca şi PNL, avea oameni grei, personalităţi de primă mărime. Dacă ar fi să vorbim despre începutul unei decadenţe vizibile, probabil ar trebui să ne concentrăm pe momentul intrării USR la guvernare, şi pe revoluţia propusă de primul ministru Florin Cîţu. Revoluţie care până la urmă s-a transformat în involuţie.
Dar să revenim la rechemarea lui Petre Daea în fruntea ministerului agriculturii. Nu este geniu, dar când vorbe;te despre tot ce ține de agricultură este la el acasă.
