Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

De-a lungul timpului, au luat naștere numeroase legende ale mărțișorului

Cine poartă mărțișorul va avea noroc pe tot parcursul anului
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.

 

 

 

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră sau albă şi albastră – şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

 

 

 

Legendele Mărțișorului

 

Una dintre cele mai populare este legenda „Voinicul care a eliberat Soarele”. Se spune că Soarele a luat chipul unui băiat tânăr și frumos și a coborât într-un sat la horă. Acesta însă a fost răpit de un zmeu și închis într-o închisoare. Întreaga lume s-a întristat: păsările nu mai cântau, izvoarele s-au oprit din curgere, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu avea curajul să îl înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Se spune că drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Într-un sfârșit, acesta a ajuns la castelul zmeului și au început lupta. S-au luptat ei zile în șir, până când zmeul a fost înfrânt. Slăbit de puteri și rănit, tânărul voinic eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind din nou lumea. Drept urmare, natura a reînviat și oamenii s-au bucurat. Tânărul voinic însă nu ajunse să vadă primăvara. Fiind rănit, sângele lui roșu se scurse pe zăpada albă. Când zăpada se topi, răsăriră din pământ flori albe: ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, oamenii împletesc două fire: unul alb și unul roșu și le oferă celor apropiați.

 

 

Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea.
aÎntr-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua.

 

 

 

Bătrânei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: „De unde ai floare, căci este încă iarnă?”. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara.
Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

 

 

 

Mărţişorul în lume

Dacă pentru noi a devenit un simbol fără de care nici nu ne-am putea imagina prima zi de martie, şnurul din două fire răsucite, colorate în alb şi roşu, nu este specific doar românilor. Mărţişorul este sărbătorit în mai toate ţările din sud-estul Europei – cu câteva mici diferenţe.
În Albania, un şnur împletit, asemănător mărţişorului, este purtat de copii începând cu 14 martie, până la apariţia primelor rândunele, moment în care este agăţat de creanga unui copac, pentru a alunga spiritele rele.

 

 

În Republica Moldova mărţişoarele sunt purtate atât de femei cât şi de bărbaţi, fiind considerate apărătoare de boli sau de ghinion.
La macedoneni, simbolul primăverii este purtat doar în ajunul zilei de 1 martie, fiind apoi agăţat de creanga unui copac înflorit. Indiferent cum este sărbătorită, tradiţia mărţişorului simbolizează sosirea primăverii, speranţă, noroc şi motiv de veselie.

 

 

În prezent, mărțișorul este purtat întreaga luna martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor.
De asemenea, se spune că, dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se vă împlini curând. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.

 

 

 

 

Tradiții și obiceiuri de 8 Martie

 

Începutul lunii martie are un specific aparte, mai spune etnologul. Este vorba despre perioada ce poartă de numirea populară de „zilele babelor”. Una dintre cele mai cunoscute superstiții spune că în perioada 1-9 martie, românii își aleg câte o zi din săptămână. De regulă este ziua în care s-au născut. Iar tradiția spune că așa cum îți e ziua pe care ai ales-o, îți va fi tot anul: noros, însorit, ploios sau cald.
Perioada este definită din 1 până în 12 martie, însă pe Valea Marei din Maramureș, chiar mai mult. Perioada este cunoscută sub diferite denumiri, toate având legătură cu Dochia.

 

 

„Ișdochia, Odochia, Baba cu cojoacele sau Baba Dochia, ori Baba Marta. Este o semidivinitate meteorologică ce are corespondent și în alte țări, dar fără să aibă aceleași elemente ca și la noi. Marchează schimbarea capricioasă a vremii: o dată plouă, o dată suflă vântul și în fiecare zi, ea scutură câte un cojoc”, spune legenda evocată de etnologul Pamfil Bilțiu. „Se zice că dacă merge nervoasă la munte, atunci vine calmă și vremea se face mai blândă. Dacă merge calmă, atunci vine nervoasă și se schimb vremea când se întoarce. Șase zile merge și șase zile se întoarce, așa spune legenda”, mai relatează el.

 

 

 

Legendele explică schimbările bruște ale vremii, specifice primăverii

Despre originea numelui Dochia, el spune că sunt mai multe variante.
„Una că vine de la Sfânta Eudochia, care se sărbătorește în această perioadă. Alta vine de la Dachia, fiica lui Decebal, pe care Traian a urmărit-o până în Muntele Ceahlău. Acolo, ea s-a rugat la Zamolxis să o facă de nerecunoscut și să nu poată fi atinsă de Traian, și atunci a transformat-o într-o băbuță cu o turmă de oi și capre, pe care Traian nu a mai recunoscut-o”, mai spune el.

 

 

 

După ce a evocat și legenda Babei Dochia, etnologul a mai arătat că în cultura populară, aceste legende explicau schimbările bruște ale vremii specifice primăverii.

 

 

 

 

8 martie, Ziua Internațională a Femeii

 

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat.
Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională în 1977, devenind o tradiție în majoritatea țărilor din Europa și în SUA, fiecare sărbătorind-o așa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora femeile au drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, la divorț, la asistență medicală, la contracepție.
În Anglia, unde pe 8 Martie au loc marșuri și întruniri în memoria acestor Femei. În România în ziua de 8 Martie se sărbătorește Femeia, bucuria vieții și motivația de a trăi.

 

 

Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Clubul Poesis în timpul concertului

CLUB POESIS

Concertul Christmas Jazz a oferit o nouă seară memorabilă la Poesis

Încet, dar sigur, Clubul Poesis devine o locaţie de marcă pentru concertele de jazz de bună calitate. O serie de evenimente de acest gen începută acum două luni a fost încununată duminică seara cu marele succes al concertului tradiţional de sărbători Christmas Jazz, organizat de Centrul Cultural „G.M. Zamfirescu” la fiecare final de an.