De la 1 iulie 2024, utilizarea e-Factura va deveni opțională pentru relația business to consumer (B2C), iar de la 1 ianuarie 2025 va deveni obligatorie. Acest lucru înseamnă că facturile emise către persoane fizice, inclusiv CNP-ul și alte detalii personale ale cumpărătorilor, vor fi transmise în sistemul național de facturare electronică. Aceasta este o procedură standard, justificată legal și limitată strict la necesitățile legale.
Criticii argumentează că aceasta ar putea permite Fiscului să radiografieze obiceiurile de consum ale românilor, sugerând o posibilă ingerință în viața privată. Însă, având în vedere resursele limitate ale statului în materie de analiză de date, preocupările privind utilizarea excesivă sau inadecvată a datelor par a fi mai degrabă teoretice decât practice.
Mai mult, conform declarațiilor recente ale fostului secretar de stat, Gabriel Biriș, capacitatea statului de a analiza aceste date este limitată, și, în realitate, companiile private sunt cele care efectuează analize detaliate ale datelor noastre de consum – un fapt cu care majoritatea dintre noi ne-am obișnuit deja. Comparativ, datele pe care statul le colectează sunt folosite în scopuri specifice și reglementate, cu multe limitări privind utilizarea lor.
Este esențial să ne amintim că există reglementări stricte privind protecția datelor personale. Acestea nu doar că limitează modul în care informațiile pot fi folosite de stat, dar oferă și un cadru de securitate pentru protejarea informațiilor personale ale fiecărui cetățean.
Astfel, în contextul actual, preocupările legate de invadarea vieții private prin sistemul e-Factura par să fie supradimensionate. Cu reglementări adecvate și o monitorizare atentă a implementării, e-Factura poate oferi mai multă eficiență și transparență fără a sacrifica intimitatea și securitatea datelor personale ale consumatorilor.
Fii primul care comentează