AGRICULTURĂ

De ce cad perele înainte de coacere – cauze, combatere

Asculta acest articol

Căderea prematură a perelor este o problemă frecvent întâlnită în livezile de păr, care poate afecta semnificativ recolta. Această problemă poate fi determinată de o serie de factori, inclusiv condițiile climatice, bolile, dăunătorii și practicile culturale. În acest articol, vom explora principalele cauze ale căderii premature a perelor și modalitățile de combatere a acestei probleme.

Căderea fiziologică
Căderea fiziologică a perelor este un proces natural care are loc după fecundare. Aceasta începe adesea după ce petalele florilor au căzut și poate continua timp de două până la trei săptămâni. În această perioadă, fructele foarte mici, care nu au fost polenizate, cad de pe pom, deoarece nu au capacitatea de a se dezvolta. La măr și păr, se observă o a doua cădere a fructelor în lunile mai și iunie, când acestea ajung la o dimensiune de 1-2 cm, fenomen cunoscut sub numele de „căderea din iunie”. Acest proces are loc ca urmare a competiției dintre fructe pentru resursele disponibile, iar în anii cu condiții favorabile pentru polenizare și fecundare, căderea fiziologică poate fi mai accentuată.

Stresul hidric
Un alt factor crucial care contribuie la căderea prematură a perelor este stresul hidric. Atât insuficiența, cât și excesul de apă pot afecta capacitatea pomului de a menține fructele. Deficitul de apă reduce transportul de substanțe nutritive către fructe, în timp ce excesul de apă poate provoca deteriorarea rădăcinilor, ceea ce duce la instabilitatea perelor pe ramuri. Prin urmare, este esențial să se mențină un echilibru optim de umiditate în sol pentru a preveni căderea prematură a fructelor.

Boli și dăunători
Căderea prematură a perelor poate fi, de asemenea, cauzată de boli și dăunători. Anumite infecții fungice, cum ar fi arsura bacteriană, rapănul părului sau stemfilioza părului, pot slăbi legătura dintre fruct și ramură, determinând căderea acestuia. În plus, dăunători precum viermele mărului (Cydia pomonella) pot provoca o maturare prematură a fructelor, iar larvele acestora pot slăbi legătura fructului cu ramura, provocând astfel căderea prematură.

Dezechilibre nutriționale
Un alt motiv frecvent pentru căderea prematură a perelor este dezechilibrul nutrițional din sol. Deficitul de calciu, de exemplu, poate face fructele mai predispuse să cadă, în timp ce un exces de azot poate stimula creșterea vegetativă în detrimentul dezvoltării fructelor. Este esențial ca pomii să aibă o rezervă adecvată de nutrienți, în special de calciu, bor, fosfor și potasiu, pentru a asigura formarea unor fructe puternice. Borul este important pentru formarea tubului polinic, iar fosforul este esențial pentru diviziunea celulară, în timp ce potasiul ajută la menținerea echilibrului între săruri și apă în sol.

Susceptibilitatea soiului
De asemenea, este important de menționat că anumite soiuri de pere sunt mai susceptibile la căderea fructelor decât altele. Soiurile europene, cum ar fi Conference și Williams, sunt cunoscute pentru rezistența lor mai mare la căderea fructelor, în timp ce soiurile precum Abate Fetel și Comice tind să păstreze fructele pe ramuri mai mult timp. Pe de altă parte, soiul Bosc, apreciat pentru aroma sa, poate fi mai vulnerabil în condiții de stres hidric sau din cauza bolilor.

Dezechilibre hormonale
Fito-hormonii, în special auxinele și etilena, au un rol esențial în menținerea fructelor pe ramuri. Dezechilibrele hormonale, cauzate fie de condițiile de mediu, fie de tratamentele chimice, pot duce la o cădere prematură a perelor. Prin urmare, gestionarea corectă a factorilor de mediu și aplicarea tratamentelor adecvate pot contribui la prevenirea căderii premature a fructelor.

Combaterea căderii premature a perelor
Pentru a combate căderea prematură a perelor, este esențial să se adopte o abordare integrată care să includă:

Asigurarea unui sistem de irigație eficient: Monitorizarea umidității solului și ajustarea irigației în funcție de nevoile pomilor.
Controlul bolilor și dăunătorilor: Aplicarea de tratamente preventive și curative pentru a proteja pomii de infecții fungice și de dăunători.
Analiza solului: Realizarea de teste de sol pentru a identifica eventualele deficiențe sau excese de nutrienți și ajustarea fertilizării în consecință.
Selectarea soiurilor potrivite: Optarea pentru soiuri care sunt mai rezistente la căderea prematură și adaptarea la condițiile locale.
Gestionarea hormonilor vegetali: Folosirea tratamentelor care să ajute la echilibrarea nivelurilor hormonale, în special în perioadele critice de dezvoltare a fructelor.

Prin implementarea acestor măsuri, agricultorii pot reduce riscul de cădere prematură a perelor și pot asigura o recolta sănătoasă și de calitate.