Asculta acest articol
Festivalul Enescu este o investiţie de valoare pe care o face România, dar se confruntă cu problema ruşinoasă a lipsei partiturilor enesciene, ale căror drepturi de autor sunt deţinute de două edituri franceze, spune Mihai Constantinescu, organizatorul evenimentului, într-un interviu acordat agenţiei Mediafax.
Mihai Constantinescu – directorul Artexim, o instituţie publică a Ministerului Culturii prin care este organizat Festivalul Internaţional “George Enescu” – este omul din spatele cortinelor celui mai important eveniment muzical al României, care în acest an se desfăşoară în perioada 30 august – 20 septembrie.
Constantinescu spune că Festivalul Enescu continuă să se confrunte cu probleme delicate. Una dintre cele mai importante este lipsa partiturilor cu lucrările lui Enescu, ale căror drepturi de autor sunt deţinute de editurile franceze Salabert şi Enoch. În acest caz, spune Constantinescu, este necesară o campanie naţională.
“Este un proiect naţional care ar trebui să fie demarat pentru această serie a lucrărilor de Enescu (…) Sunt discuţii din acestea care îi fac rău lui Enescu în acest moment. De exemplu, «Oedipe-ul» nu există în variantă tipărită, există doar varianta scrisă de mână (…) Şi nu dă bine, adică un festival de o asemenea valoare se ascunde cumva după cireş că n-avem partituri să le trimitem (artiştilor, n.r.) sau le trimitem copii sau le trimitem pe fax. E ruşinos”, spune Mihai Constantinescu.
El precizează că editurile franceze care deţin drepturile de autor pentru lucrările lui Enescu ar fi dispuse să le vândă “şi mâine”. “Problema este că cineva trebuie să le şi cumpere sau trebuie să se înţeleagă cu ele (cu editurile, n.r.)”, afirmă Mihai Constantinescu.
Este una din explicaţiile unui fenomen curios, pentru că lucrările lui George Enescu se cântă extrem de rar în programele filarmonicilor din ţarâ, şi când se cântă este vorba, în marea majoritate a cazurilor, doar de cele două Rapsodii. Interpreţi ca pianista Raluca Ştirbăţ se străduie, printr-un efort individual, să aducă la urechile amatorilor de muzică lucrările camerale ale compozitorului român, iar Alexandru Tomescu a cântat, inclusiv la Satu Mare, sonatele pentru vioară şi pian, dar creaţia enesciană cuprinde multe bijuterii care se aud doar în Festival, şi atunci cu greutate.
De acord, nu e o muzică facilă, partiturile sunt dense, impregnate de un spirit modern şi profund, dar dacă muzicienii români nu se străduie să redescopere şi să îşi asume opera celui mai celebru compozitor al României nu putem avea pretenţia să o facă orchestrele străine, care vin oricum pe bani frumoşi la Festivalul Enescu şi, după ce interpretează cum ştiu ele mai bine o partitură enesciană, nu o mai includ în repertoriul stagiunii de acasă.
Problema infrastructurii
O altă dificultate cu care se confruntă Festivalul Enescu este aceea că Bucureştiul nu este încă pregătit să facă faţă cu uşurinţă organizării unui eveniment de o asemenea anvergură. Cele mai simple exemple date de Constantinescu în acest sens sunt problema parcării şi cea a transportului de noapte< “Încă din punct de vedere al circulaţiei sunt probleme, pe care noi evident încercăm să le rezolvăm (…) Aşa cum la nişte meciuri de fotbal sau ştiu eu ce se întâmplă pe stadioane se iau nişte măsuri speciale, ar trebui şi pentru festival să se ia măsuri speciale”.
În ciuda unor astfel de aspecte, potrivit lui Constantinescu, Festivalul Enescu a reuşit să se impună într-o piaţă care este destul de dificilă, dovedind că este o investiţie de valoare pe care o face România.
Bugetul ediţiei din acest an a festivalului este de peste 8 milioane de euro (de la bugetul de stat, din vânzarea de bilete şi sponsorizări). Din bugetul de stat se cheltuie pentru Festivalul Enescu 2015 o sumă de 28 de milioane de lei, dar, după cum spune Mihai Constantinescu, obrazul subţire cu cheltuială se ţine, iar evenimentul a dovedit deja că este “o investiţie care merită”.
Printre starurile ediţiei din 2017 a Festivalului Enescu se vor număra pianistul chinez Lang Lang, care va veni pentru prima dată în România, şi Scala din Milano, care va reveni la eveniment după 16 ani şi va cânta o lucrare de George Enescu.
În legătură cu organizarea ediţiei de peste doi ani, Mihai Constantinescu spune că, până la urmă, tot banul decide dacă se va face sau nu, iar dorinţa sa este ca Parlamentul să aprobe bugetul festivalului.
Fii primul care comentează