Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

De la podul speranţei, unirii şi mândriei naţionale la azilul groazei

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Acasa
Asculta acest articol

Preşedintele Klaus Iohannis, premierul Marcel Ciolacu, preşedintele Senatului Nicolae Ciucă şi nu în ultimul rând Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor au inaugurat cea mai mare investiţie, model şi pentru Europa, pod al speranţei, simbolul patriotismului economic, al unirii şi mândriei naţionale, podul voinţei şi seriozităţii.

Am încercat să sintetizez într-o singură frază opiniile convergente a patru bărbaţi de stat care au tăiat panglica podului de la Brăila în urmă cu câteva zile.

Ecoul respectivei investiţii s-a stins destul de repede. Politicienilor nu le este dat să se bucure prea mult când, într-adevăr, se laudă cu câte o realizare. Premierul Ciolacu, deşi a plecat în Germania cu un avion de linie, ca să arate că este un om onest, a venit cam pleoştit. Plecase să obţină acceptul guvernului federal de a trimite trupe în România, patru mii de militari. Germania a refuzat. Eşecul trebuie împărţit cu preşedintele Iohannis. Şeful statului trebuie să facă toate diligenţele pe lângă cancelarul Olaf Scholz.
Aşa este în politică, una caldă zece reci.

Cetăţeanul român este atent doar la ceea ce are în jurul lui, la ceea ce îl priveşte direct. Este bine că s-a ridicat un nou pod peste Dunăre. Ar fi fost bine dacă veneau 4000 de soldaţi germani în România. Dar ceea ce creează emoţie sunt lucrurile simple şi tragice< crime sadice, violuri, furturi. În ultima vreme s-au înmulţit peste măsură. Acest lucru induce ideea că statul nu asigură liniştea, integritatea, siguranţa cetăţeanului.

Populaţia României nu este atât de sensibilă, nu reacţionează atât de dur ca francezii când îi sunt încălcate drepturile, nu atât ale ei personal, cât ale semenilor săi. Într-un cuvânt, există o solidaritate a celor mulţi.

Ca să dăm un exemplu concret. În perioada când mai marii ţării lăudau cât de grozav este un pod, ieşea la iveală o grozăvie, chiar lângă Bucureşti, în judeţul Ilfov.

Un cămin al groazei, a titrat presa. Peste o sută de bătrâni erau ţinuţi în condiţii care aminteau de lagărele de concentrare. Centrul de îngrijire funcţiona cu alocaţii de stat.

Responsabilitatea este împărţită între ministerul Muncii şi ministerul Familiei. Numai că niciunul dintre cele două ministere nu recunoaşte că ar cădea în responsibilitatea lui căminul de bătrâni.

Scandalul este cu atât mai mare cu cât principala consilieră a Grabrielei Firea a lucrat exact la fundaţia respectivă.
Acest exemplu arată cât de uşor poate cădea un om politic, arată ce fragilă este poziţia lui. Gabriela Firea face parte din elita PSD. Este speranţa PSD de a recâştiga funcţia de primar general al Capitalei. Este un model de om politic. A dat dovadă de voinţă şi seriozitate. S-a pus problema susţinerii ei şi de către PNL în competiţia electorală de anul viitor.

Această întâmplare îi clatină în mod serios poziţia, îi afectează probabil iremediabil imaginea.
Se mai ridică o problemă. Alocaţiile de stat sunt oferite fără un control riguros. În fond vinovate sunt un lanţ întreg de instituţii. Nimeni nu-şi asumă, însă, responsabilitatea.

În tot necazul şi un bine. Premierul Ciolacu a convocat la guvern o sumedenie de miniştri, şefi de instituţii, organe de control.
Se pare că premierul Marcel Ciolacu este mai priceput la treburile din ţară decât la treburile dinafară. A plecat plin de speranţe în Germania să ceară 4000 de soldaţi, dar s-a întors cu traista goală.

România, după cum se vede, rămâne ţara paradoxurilor. De fapt, actualii politicieni sunt expresiile unor realităţi paradoxale. Când se va schimba cu adevărat România? Când va avea altă clasă politică. Adică nu prea devreme.

Ciornă automată

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Partea spectaculoasă din reforma Ciolacu

Dacă multe din măsurile incluse în pachetul de reforme fiscale sunt ambigue, discutabile, interpretabile, există o adevărată vedetă, o culme, un fel de Everest al Reformei pentru care primul ministru îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului. Este vorba despre impozitarea cu 70% a averilor care nu pot fi justificate prin acte.

Câteva cuvinte despre puterea presei

Presa, după apariţia reţelelor de socializare, şi-a pierdut din putere şi influenţă. Fiecare cetăţean, fiecare politician, s-a trezit peste noapte cu o fărâmă din puterea pe care o are mass media tradiţională. Îndeosebi politicienii şi-au făcut propriile site-uri pe care lansează într-o veselie ştiri false. Fake-news-urile în cea mai mare proporţie sunt lansate de instituţii, de partide, de politicieni.