Asculta acest articol
Pornind de la ideile psihologilor sociali Michel Ryan și Alexander Haslam câțiva analiști politici transferă această idee în viața politică.
Momentul este potrivit. Joe Biden și-a retras candidatura, iar Kalama Harris, noua speranță a democraților, a dat un impuls puternic în lupta cu Donald Trump.
Nominalizând o femeie democrații vor să arate dorința lor de schimbare. În același timp este și o recunoaștere a faptului că partidul de află în criză.
Mai mult decât atât, este aproape sigur că ea va fi desemnată candidata Partidului Democrat la alegerile prezidențiale.
Sub presiunea evenimentelor cam același lucru s-a întâmplat și în USR. După ce s-au schimbat o serie de președinți bărbați, soluția a fost alegerea Elenei Lasconi la cârma partidului.
Comparația cu situația din Statele Unite este forțată, la fel și comparația Elenei Lasconi cu vicepreședintele SUA Kamala Harris.
În politică, la fel ca în orice alt domeniu concurențial, trebuie respectate câteva cerințe minime: confruntare ordonată, certuri la limita decenței, acuzații susținute de dovezi, respectarea adversarului.
În ce s-ar transforma viața politică în general, campaniile electorale în special, dacă ar fi respectate fie și doar pe jumătate astfel de cerințe? În ceva foarte plictisitor. Sau, poate, în ceva care se numește civilizație. De unde ar trebui înceapă civilizația politică? De la politicienii-problemă sau de la politicienii-model?
De regulă atenția asupra scenei politice începe de la cei care fac problemele cele mai mari. Să luăm două extreme: președintele Klaus Iohannis, un exemplu de comportare civilizată, și o femeie. Dacă o alegem pe Diana Șoșoacă ajungem la cealaltă extremă și întreaga teorie a psihologilor sociali Ryan și Haslan se duce de râpă.
După câte năzbâtii a făcut, Șoșoacă și-a transformat numele într-un simbol al grobianismului în politică. Vina o poartă televiziunile care o bagă în seamă. Până și faptul că și-a băgat piciorele într-o fântână arteziană în timpul unei canicule a devenit o știre.
Adevărul este că Diana Șoșoacă este produsul rețelelor de socializare. Arma Dianei este la vedere. Propriul telefon care și-l îndreaptă asupra ei. Tot ce face devine viral, iar viralul s-a transfomat în voturi. Năbădăioasa senatoare a egalat scorul UDMR la alegerile europarlamentare. Că la Bruxelles nu o primește niciun grup este altă problemă.
Dar să trecem la modelul pozitiv. Cine altcineva să fie un model de bune practici decât președintele țării? Unii ar putea invoca situații din care președintele a dat dovadă de nervozitate, de la aruncatul paltonul pe capota unei mașini până la pronunțarea sarcastică PeSeDeul atât de apăsat, cu un accent ardelenesc atât de pronunțat încât nici nu se poate exprima grafic. Nimeni nu mai reușit să pronunțe atât de sarcastic denumirea partidului condus acum de Marcel Ciolacu. La momentul pronunției batjocoritoare era condus de altcineva.
Președintele în exercițiu, la fel ca predecesorul său, cu siguranță nu este un model de bune practici. Nici ca intelectual, nici ca om politic. Cu toate acestea în ultima vreme Klaus Iohannis nu a creat probleme în coaliție. A ajuns să pună în practică vechiul slogan al președintelui Ion Iliescu din zorii democrației: “Un președinte pentru liniștea voastră”.
Un slogan uitat, dar care la momentul istoric al anilor 1990-1992 a fost aspru criticat, ironizat.
Cum altcumva poate fi tradus “conceptul” din spatele alianței PSD-PNL decât “O alianță pentru liniștea țării”? Ca să se transpună în practică este nevoie de mai mulți politicieni “de top”, civilizați, serioși, de încredere.
Va fi Elena Lasconi noua Kamala Harris a României? Nu se va năpusti furtuna Șoșoacă asupra ei, iar candidata USR să se hazardeze să-i răspundă, să o bage în seamă?
Culmea politicii ar fi ca Diana Șoșoacă să renunțe la eventuala ei candidatură și să facă, măcar în turul doi, propagandă pentru un președinte femeie, evident Elena Lasconi.
Fii primul care comentează