Asculta acest articolDupă cadenţa în care se schimbă miniştri s-ar părea că guvernul Cioloş se află într-o permanentă criză de personal calificat. Dacă s-ar afla un partid la guvernare opinia generală ar fi că formaţiunea respectivă nu era pregătită să intre la putere. Fiind însă vorba despre un guvern de tehnocraţi, schimbarea miniştrilor nu are consecinţe majore. Pur şi simplu se rulează nişte oameni pe nişte funcţii. Ultima remaniere a fost soldată cu plecarea unui grup de patru miniştri.
Două ministere grele, Transporturile şi Educaţia, au fost decapitate. Comunicaţiile şi Ministerul Românilor de pretutindeni, rămase şi ele fără miniştri, sunt mai mult de imagine. Toţi miniştrii au fost schimbaţi din motive de comunicare. Altfel spus, dacă nu-şi deschideau gura rămâneau miniştri. Nu contează dacă au fost sau nu competenţi.
Nu contează dacă au făcut sau nu greşeli de management. A contat doar păsărica pe care au scăpat-o din gură într-un moment nepotrivit. Bostan, de la Comunicaţii, a declarat că şcoala nu ar trebui să fie gratuită, iar Costescu de la Transporturi a afirmat că plimbarea cu trenul este un lux. Prostioare. Aşa ceva se poate întâmpla într-un guvern de copii.
Joaca de-a guvernarea devine în aceste condiţii un sport naţional. Fiind un guvern de tehnocraţi, nu se supără nimeni când un ministru este dat afară. Întrebarea este dacă este onest să experimentezi la un nivel atât de înalt. Cu ce preţ? Cine plăteşte costurile?
Din păcate, PSD, considerat un partid de opoziţie, nu are căderea morală să critice acţiunile guvernului. Are destule probleme interne. Disputa dintre Dragnea şi Ponta trebuie rezolvată înainte de intrarea în campania electorală, altfel PSD se va trezi pus la zid de propriii lui oameni. PNL în schimb priveşte cu încredere spre şeful guvernului.
Nu se arată deloc îngrijorat de demiterea a patru miniştri. Dimpotrivă, Alina Gorghiu afirmă în avans că PNL vrea să rămână în continuare şeful guvernului şi după alegerile parlamentare. Acest lucru înseamnă că Dacian Cioloş este considerat un prim-ministru autoritar, intransigent tocmai pentru că are curajul să demită miniştri pe bandă rulantă.
Aici ar trebui făcută o distincţie clară între preşedinte şi premier. De fapt, cine dictează demiterile? În niciun caz PNL. În realitate, încă de la instalare, guvernul este condus în totalitate de preşedinte şi premier. PNL nu pare să aibă niciun cuvânt de spus din moment ce nimic din ce a cerut Alina Gorghiu nu s-a realizat. Dându-şi seama de situaţie, Vasile Blaga s-a abţinut să facă declaraţii publice în legătură cu activitatea guvernului.
Privind în urmă, s-ar părea că tehnocraţii au doar probleme de comunicare şi că, în realitate, în cele opt luni s-a lucrat pe rupte în toate ministerele. Fără o muncă în spate cum şi-ar permite premierul să afirme că este pe punctul de a lansa o dezbatere pe tema unui proiect de ţară? Pe de altă parte, demiţi patru miniştri exact când lansezi un “proiect de ţară”?.
Poate că “proiectul de ţară” este abia la început sau nici nu este deloc. În acest caz s-ar justifica remanierea foarte largă. Dar ar fi necesare şi explicaţiile de rigoare. Ele se lasă aşteptate. Ceea ce conduce la concluzia că şi primul ministru are probleme de comunicare. Însă de altă natură.
Nu comunică suficient, însă este avantajat de faptul că nu caută să jignească, preferând să-i lase pe alţii să se certe pentru el. Din punct de vedere comportamental, Dacian Cioloş este premierul perfect pentru cei care îşi doresc să treacă drept adevăraţii guvernanţi.
