Asculta acest articol[slideshow id=7009]
Material scris de Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog-psihoterapeut (e-mail: [email protected])
Asa cum am scris si în numarul precedent, uneori depresia apare datorita factorilor biologici, dar, în urma cercetarilor facute în domeniu, a început sa fie din ce în ce mai cunoscut faptul ca si conditiile psihologice sunt responsabile de aparitia depresiei. Aceste studii evidentiaza ca depresia la adult poate aparea datorita unui stil parental cu putina afectiune si un numar foarte mare de critici. “Un om devine depresiv atunci când, din cauza insucceselor si frustrarilor, se confrunta din nou cu vechiul sau sentiment de neajutorare”. (Jean Cottraux)Depresia survine, în mod frecvent, la persoanele care se ghideaza dupa o schita de functionare perfectionista, întrucât acestea nu ating niciodata IDEALUL.
Tot în aceleasi cercetari au fost studiati parinti unor persoane deprimate si s-a demonstrat faptul ca acestea erau persoane foarte reci si extrem de axate pe performanta copiilor si nu pe afectiune (acestia din urma primeau prea putina afectiune si erau frecvent criticati, fiindu-le trasate teluri ambitioase).
Atentie deci dragi parinti, încercati sa va vedeti copilul dincolo de note si performanta, lasati deoparte critica si comparatia si fiti alaturi cu sufletul. Nu încercati sa realizati prin copil ceea ce nu ati reusit sa realizati dvs. Vedeti daca nu cumva în minte va creati si va asteptati la un “COPIL IDEAL”. Asa ceva nu exista!
Daca parintii compara fratii între ei sau îsi îndeparteaza copilul când acesta sufera un esec le creeaza o atitudine disfunctionala. Mesajul pe care-l întelege copilul este: “daca nu fac la fel de bine ca fratele meu / sora mea înseamna ca nu sunt suficient de bun!”, respectiv “daca am gresi aici sau nu am reusit acest lucru, înseamna ca voi gresi de-acum în toate!”.
Important!
“Experientele initiale de socializare în cadrul familiei pun bazele ipotezelor disfunctionale si «agendelor de obligatii», care ne vor ghida interpretarea evenimentelor negative!”
Jean Cottraux
Una din terapiile care ajuta în tratarea depresiei este cea cognitiva, care este indicata în cazul depresiei unipolare, nonmelancolice si fara semne de delir, indiferent daca sunt majore sau minore. Pentru aceasta terapie, pacientul trebuie sa aiba o concentrare si memorie satisfacatoare pentru a reusi sa faca legatura între DISPOZI|IE, EVENIMENTE EXTERIOARE si GÂNDURI.
Unde se desfasoara terapia? Cine o face?
Cadrul normal este un cabinet individual sau sectiile de psihiatrie. De cele mai multe ori, pacientul nu este internat, ci trebuie sa se prezinte la cabinet sau la spital, pentru sedinte de circa 45 de minute desfasurate o data sau de doua ori pe saptamâna. Este de preferat ca pacientul sa nu fie internat pentru ca spitalizarea îl scoate din activitate si îi diminueaza respectul de sine, iar uneori spitalizarea este asociata cu boala psihica.
Terapia cognitiva
Este o terapie de scurta durata, întinsa pe aproximativ 20-35 de sedinte, a 45 de minute. La început, este de preferat sa fie realizate 2 sedinte pe saptamâna urmate apoi de una pe saptamâna.
Cum se structureaza terapia?
Pacientul si terapeutul cad de acord, chiar în prima sedinta, asupra unei agende în care se precizeaza subiectele care vor fi abordate. Dupa ce a fost aleasa tema, se intra propriu-zis în subiect. Apoi terapeutul va rezuma punctele importante. La sfârsitul sedintei, terapeutul îi va cere pacientului sa rezume ce a înteles si este întrebat daca are ceva de obiectat. Aceste discutii / dialoguri scot la lumina gândurile negative pe care terapia urmeaza sa le modifice. Un lucru extrem de important este acela de a veni la terapie constient ca ai o problema care trebuie rezolvata si nu “împins de la spate” de familie sau prieteni.
În terapia cognitiva, stilul este DIRECTIV, terapeutul intervenind la fel de des ca si pacientul si propunându-i acestuia sarcini si exercitii. În aceasta terapie se dau teme pentru acasa, chiar în prima sedinta, pacientului i se va da un plan de activitate saptamânal. Mie îmi place comparatia dintre pacient si sportivul de performanta. Daca sportivul trebuie sa se antreneze zilnic pentru a ajunge pe podium, asa si pacientul trebuie sa munceasca pentru atingerea scopului, în cazul sau “STAREA DE BINE!”.
Un lucru extrem de important este ca, în mare parte, schimbarea este obtinuta de pacienti în viata de zi cu zi si mai putin pe durata propriu-zisa a sedintelor de terapie. Pacientul sta cu terapeutul 45 de minute pe saptamâna, însa trebuie sa aplice în viata sa cotidiana cele învatate în cabinet.
Pe lânga trasarea unor sarcini pacientului, pe durata etapelor terapiei mai sunt realizate:
– jocuri de rol: utilizate pentru a reconstitui mintal situatiile si, ulterior, sentimentele si gândurile;
– tehnici de vizualizare în imaginatie;
– întrebarile directe: permite descrierea si studierea gândurilor negative;
– emotie si gând automat: terapeutul actioneaza pentru identificarea monologurilor interioare si imaginilor asociate acelui sentiment de tristete;
– evaluarea si modificarea gândurilor automate: pe durata terapiei se completeaza:
1. Fisa de evaluare a gândurilor automate
Situatia – aici descrieti evenimentul care a produs emotia neplacuta (de exemplu: m-a parasit sotul, iubitul etc);
Emotia – aici trebuie sa precizati ce emotie ati trait (exemplu: furie, tristete, angoasa etc.) si sa îi evaluati intensitatea pe o scala de la 0 la 10;
Gânduri automate – aici notati gândurile automate care preceda, însotesc sau urmeaza dupa emotia respectiva (exemplu: toata lumea ma abandoneaza, pâna si cei apropiati etc.) si evaluati gradul de convingere în acestea, tot pe o scala de la 0 la 10.
2. Fisa de modificare a gândurilor automate
Situatie-emotie: descrieti evenimentul ori ideile care au produs emotia neplacuta, precizati tipul de emotie si intensitatea acesteia;
Gândurile automate: notati gândurile automate care preceda, însotesc sau urmeaza dupa emotia respectiva si evaluati gradul de convingere în acestea;
Gânduri alternative: notati gândurile opuse gândurilor automate (gânduri pe care le considerati mai rationale), evaluati gradul de convingere (scala de la 0 la 10) în gândurile opuse celor automate si, apoi, reevaluati-va gradul de convingere în gândurile automate dupa acest examen care le-a contrazis.
– Modificarea si scoaterea la lumina a postulatelor: acestea sunt adeseori achizitii ideologice precoce, care au avut loc în timpul unor experiente emotionale intense; în aceasta etapa se trece la izolarea postulatelor corespunzatoare gândurilor automate; totodata, vor fi studiate scenariile repetitive de refuz sau esec din viata pacientului: terapeutul poate utiliza tehnica “sagetii în jos”, care permite sa “cobori” pas cu pas (pornind de la un gând automat depresiv) pâna la postulatele care reprezinta sursa depresiei; la fiecare etapa terapeutul îsi va întreba pacientul: “:i care este cea mai rea consecinta a lucrului pe care mi l-ati spus?”;
– Rezolvarea problemei se bazeaza pe un model circular, alcatuit din sapte etape, în care procesul trebuie reluat de câteva ori: definirea problemei; elaborarea solutiilor; evaluarea solutiilor; luarea unei decizii; executarea deciziei; evaluarea rezultatelor; redefinirea problemei;
– Confruntarea cu realitatea si sarcini practice: scopul este de a compara gândurile negative cu realitatea;
– Sfârsitul tratamentului: odata ce au fost modificate gândurile automate si postulatele, iar activitatea pacientului creste în mod semnificativ se poate trece la ultima etapa a terapiei care consta într-o recapitulare a ceea ce s-a înteles si realizat pe durata sedintelor si într-o planificare a unui program de mentinere (care consta în întrevederi lunare pe durata carora se realizeaza sedinte de recapitulare).
Fii primul care comentează